Gavriil

~Magickal Graphics~

Numai ce vorbeam eu de "in credere"si brusc se schimba toata situatia mea la 180 de grade!!! Si cine face acest lucru posibil? Un om care declara "mi-e mai usor sa-mi fie greu" si care se numeste GAVRIIL! Apoi daca viata asta a mea nu este un sir intreg de miracole, nu stiu cum altfel as putea-o numi... Nu mai vreau sa fiu nemultumita, gata, vreau sa invat odata lectia aceasta din kabbala care spune atat de clar ca tot ce primim de Sus este in beneficiul nostru si spre evolutia noastra, doar perceptia noastra limitata ar putea evalua un eveniment nedorit ca pe ceva negativ! Poate ca asta e destinul meu legat de aceasta viata, sa invat sa "recunosc" darurile marete in acte aparent marunte sau banale, in oameni aparent prea seriosi care imi ofera atat de lejer gandul sa-i judec la prima vedere! Sau poate, pur si simplu, mi se ofera un alt fel de "vedere", sau mai bine zis mi se trage incet naframa iluziei de pe tampla si sunt lasata sa vad Lumina miracolului lui Dumnezeu pretutindeni unde sta pitita o fapta buna! Si nu intamplator numele meu este Maria! Si nu intamplator am grait acum ceva vreme: "daca nu ma ridica cineva de data asta, eu pe directia asta nu ma mai pot ridica." Cate glasuri dragi mie au incercat sa ma convinga, cate vorbe frumoase si de lumina am auzit si totusi, nimic nu a reusit de data aceasta sa ma inalte din praful de tina! Caci, sincer, aveam nevoie de o fapta care sa ma ridice! Si chiar am crezut ca ea nu vine pentru ca asa trebuie sa fie si am acceptat senina aceasta schimbare de destin! Si acum? "Daca el nu ma poate salva, atunci cine?" mi-am zis... caci intr-adevar, totul parea pierdut! Si astazi cred ca parea pierdut doar pentru ca iarasi mi s-a dat sansa sa asist la o mare minune! As vrea sa-mi amintesc ce am visat cu o noapte inainte, dar din pacate am uitat aproape in intregime!Imi amintesc doar ca, plina de sange zambeam si spuneam" Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatoasa!" Imi amintesc ca cerul era apocaliptic, negru, intunecat si ceva ameninta asupra mea cu o forta imensa si stiam ca numai aceasta rugaciune ma poate salva! Din nou rugaciunea inimii... sincer, nu inteleg cum s-a "lipit" atat de puternic de mine! Dar poate ca nu mai e vremea despicarii firului in patru, e vremea sa multumesc, caci ani de-acum de-ar trebui sa multumesc pentru aceasta viata, timp nu mi-ar ajunge! Cum zicea Steinhardt de Dostoievski? "In bezna, Lumina de-odata!"

Si visul acesta imi aminteste de o alta noapte zbuciumata de "Destin", cand printre lacrimi si ore incercanate nedormite colindam pe strazi si nu reuseam sa dezleg care ar fi cauza acestui dezechilibru nocturn... se petrecea aceasta poveste cu ani in urma! A doua zi, cel ce se credea stapan pe al meu destin mi-a spus doar atat: "Nu stii tu prin ce ai trecut azi noapte! Era sa-ti puna Dumnezeu mana in cap, dar nu l-am lasat eu!"

Ei bine, astazi nu mai cred in asemena cuvinte! Astazi STIU, dragilor, ca nici macar un fir de par nu misca fara voia Lui si drept urmare vreau sa uit ca exista o asemenea intrebare: modice fidei quare dubitasti? Vreau sa gasesc in mine samburele acela de credinta cu care sa mut muntii din loc! Caci nu fost data sa ma incred in Cel de Sus si sa nu se "indrepte" imediat toate cele strambe, cum nu a fost data sa ma indoiesc si sa nu simt valurile adanci gata sa ma inabuse! Pe buna dreptate se spune: "Cerul se ia cu asalt din vremurile profetilor si doar cei curajosi il cuceresc!"

Asa ca, dragilor, acum, in plin post si in plina lupta cu patemile noastre cele mai infricosatoare, cand intr-un plan paralel Iisus sufera si vrajmasul inca mai crede ca aproape a invins, sa ne pastram iubirea si credinta si milostenia treaza, sa stergem tampla Fratelui nostru si sa nu-l uitam pe Cel ce a venit sa "ne invie"...

Multumesc, GAVRIIL!!! :)
care ne aduci, pe diverse cai, BUCURIE!!!