Ce nebunie... invat sau incerc sa invat! Nu sunt un intelept, nu e drept ca oamenii sa ma aseze acolo sus doar pentru a arunca mai tarziu cu bulgari de noroi in mine, spunand: nu esti acolo sus! Zambesc... scriu asta ca voi sa stiti ca zambesc! Vor gasi un alt mascarici, il vor aseza din nou acolo sus si din nou vor incerca sa-l ucida cu pietre! Cata ironie... De ce scriu aceste lucruri? Pentru ca vreau sa marturisesc tuturor: nu sunt acolo sus, dragii mei, credeam ca se vede asta cu ochiul liber, si din incercarile mele si din scrierile mele si din viata pe care o duc! Sunt un om, la fel ca oricare altul, iar daca uneori incerc sa va spun ca-mi iubesc viata si ca-mi iubesc tara in aceasta clipa- mai bine m-ati numi nebuna, sau saraca cu duhul sau slaba de inger decat sa ma puneti acolo sus! Pentru ca stiu ce urmeaza de fiecare data cand ma puneti acolo sus: cu prima ocazie cand voi gresi (si voi gresi, caci, vedeti bine, sunt om) veti da in mine ca intr-un sac de box ca v-am dezamagit si v-am inselat asteptarile! Asta e deja o problema de atitudine, dragii mei, caci iarna e iarna si noaptea e noapte, iar eu am ales sa iubesc si gerul si noaptea, caci vreau sa iubesc" si flori si ochi si buze si morminte". Gata, mi-a luat o zi sa fac pace cu razboiul si aici e greseala mea, vedeti bine! Dar nu am jignit, nu am facut altceva decat sa apar cu pasiune credinta mea in mai bine, in speranta, in asumarea propriului destin si nu in aruncarea vinii asupra altora: a sistemului, a tarii sau a celor din jurul meu etc. Ei bine, "m-a cam ciuruit" forta aceea din omul vesnic nemultumit, care vede in tara si in sistem dusmanul, vezi bine! Nu mai vreau sa dau lectii nimanui, nici nu am facut-o, mi-am spus doar parerea cand persoana in cauza imi explica vehement ca nu exista nimic bun aici! Apoi basca am fost facuta "un nimeni" si nu vreau sa mai continui, oricum totul e doar din cauza mea! Eu sunt de vina ca m-a jignit, sper ca intelegeti! Si as mai enumera cateva cauze pentru care ma fac vinovata, dar ma opresc aici caci totul devine atat de absurd si de comic incat... "e vanare de vant!" Asa ca, am sa-mi asum toate aceste vini numai pentru a-i demonstra cu toata iubirea ca asta nu-l va ajuta deloc, ba din contra, si ma voi intoarce la "rateurile" mele... Dar repet, pentru a fi clar pentru toti cei care ajung aici: nu mai puneti, fratilor, oamenii acolo sus in ceruri, va rog din suflet! Suntem cu totii, aici pe pamant, si cum a spus-o dragul parinte Steinhardt, "in aceeasi oala fierbem inabusit cu totii!" Asa ca, mai bine dati cu pietre...
VA MULTUMESC ANTICIPAT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu