Prorocul

"Paseam cu suflet chinuit
Prin reci pustiuri neguroase –
La o rascruce s-a ivit
Un serafim cu aripi sase

C-un deget lin, adietor,
mi-atinse pleoapele usor.
Profetici ochi marii deodata
Ca vulturoaica speriata,
Urechea mi-a atins abea
Si-un vuiet s-a starnit in ea –

Si auzit-am cum vibreaza
Tot cerul, ingerii zburand
Si monstrii-n fund de mari trecand,
Mladitele cum germineaza.

Si limba ce gresit-a mult
Apoi din gura el mi-a smuls
(Vicleana limba dezmatata)

Si limba ce-o luase drept
De la un sarpe intelept
mi-a-nfipt cu mana-nsangerata.

Din piept, cu spada rotocol,
El smulse inima-mi afara
Si-n gaura din pieptul gol,
Varat-a jar cu-aprinsa para.

Ca mort zaceam in tarna eu
Cand glasuit-a dumnezeu:

“Prooroc, asculta – tot pamantul
si marile sa ocolesti,
ca voia mea s-o-ndeplinesti,
si inimile omenesti
tu le aprinde cu cuvantul”.

Alexandr Sergheevici Puşkin