"Kyudo inseamna Calea Arcului si este considerat de multi ca fiind calea cea mai pura dintre toate artele martiale. In trecut, arcul japonez era folosit pentru vanatoare, lupta, ceremonii la curte, jocuri si intreceri de indemanare.
In zilele noastre kyudo este practicat indeosebi ca metoda de dezvoltare psihica, morala si spirituala. Esenta Kyudo se poate spune ca este sinonima cu cautarea adevarului, a bunatatii si a frumusetii.
Adevarul in kyudo este manifestat prin tragerea in sine, care este pura si inteleapta, unde cele trei elemente atitudinea, miscarea si tehnica se unesc intr-o stare de perfecta armonie. O lovitura reusita in kyudo nu este doar una care atinge centrul tintei, ci una despre care se poate spune ca sageata exista in tinta inca inainte de a fi trasa.
Bunatatea reuneste calitati ca si curtozia, compasiunea, moralitatea si non-agresiunea. In kyudo, bunatatea este aratata prin afisarea comportamentului si atitudinii potrivite in toate situatiile.
Un bun arcas este o persoana care-si pastreaza stapanirea de sine chiar si in momente de stress profund sau de conflicte. Frumusetea kyudo imbunatateste viata si stimuleaza spiritul. In kyudo, adevarul si bunatatea sunt prin definitie frumoase. Frumusetea poate fi gasita de asemenea si in gratia desavarsita a arcului japonez si in eleganta vesmantului traditional al arcasului."
http://turism.par-alpingrup.ro/team-building/tir-cu-arcul/Tehnica kyudo a fost dezvoltata in Japonia secolelor XII - XV. S-au dezvoltat mai multe forme de kyudo, pentru arcasi normali sau arcasi-calareti. Incepand cu secolul XVI, armele de foc au inceput sa ia locul arcurilor pe terenul de lupta.
Arcul a ramas insa un obiect cu un puternic fundal simbolic. Kyudo se refera in egala masura la precizie tehnica si la o abordare spirituala a actului de a trage cu arcul. De aici rezulta o bogatie de stiluri contemporane. In anumite scoli accentul este unul pragmatic, iar scopul este obtinerea unei lovituri cat mai bune. In alte scoli mai importanta este starea fizica si spirituala de bine pe care o atinge arcasul.
Arcul de Kyudo este mai lung decat un arc normal, are intre 2,10 si 2,45 m si are o forma asimetrica (un brat e mai lung decat celalalt). Nu se tine de mijloc, ci de mai jos, unde incepe treimea inferioara a arcului. Timpul de pregatire al tragerii este mai lung dar meticulos dramuit in opt etape.
1. Ashibumi - arcasul isi ocupa locul in fata tintei
2. Dozukuri - pregatirea pozitiei. Arcasul trebuie sa aiba pelvisul paralel cu linia care stabileste distanta pana la tinta si sa isi arcuiasca spatele.
3. Yugamae - cu mana dreapta se prinde coarda arcului, iar cu mana stanga se pregateste arcul
4. Uchiokoshi - arcul se ridica deasupra capului
5. Hikiwake - arcul se coboara si se intinde coarda
6. Kai - coarda e intinsa la maxim
7. Hanare - se lanseaza sageata
8. Zanshin - arcasul ramane la fel de concentrat si coboara arcul
Echipamentul:
Arcul - Yumi
Manusa speciala - Yugake
Sagetile - Ya
http://metropotam.ro/Recomandari/2009/02/art5092301652-
Kyudo-Arta-de-a-trage-cu-arcul/
aici stii ce mi-ai adus aminte.
RăspundețiȘtergerecand arcasul nu putea din diverse conditii sa se antreneze..vizualiza campul si se antrena in spatiul interior mintii lui. stiu pe cineva care procedand oarecum similar a castigat si un campionat la alt sport procedand asa.
paracelsus
da, am citit si eu , nu mai stiu unde... s-a facut ceva experiment cu doua grupuri de copii ~ se pare ca cei care se antrenau mental au fost mai buni decat ceilalti care mergeau la antrenamente :)~
RăspundețiȘtergere