La Multi Ani, A. ngel!

Ieri, 23 octombrie a fost ziua nepotelei mele- ce ciudat imi pare sa spun " nepotele". Nu pentru ca nu suna minunat, dar parca limiteaza intru catva iubirea ce o am pentru ea! Nu credeam ca voi stii vreodata sa iubesc in felul acesta! Apoi a aparut ea, pe urma fratele ei, nepotelul, iar eu am descoperit cel mai minunat model de a-ti petrece timpul. Credeam ca am uitat sa rad din tot sufletul, sa ma joc, sa desfac jucarii, sa gasesc simplitatea in toate! Iar ei au venit sa ma invete si sa-mi aminteasca ceea ce nu trebuia nicicand sa uit si sa pierd: inocenta, candoarea si mirarea!

Am sa va povestesc una dintre cele mai dragi amintiri cu nepotica mea draga! A participat la o nunta, a fost miresuca mica in urma cu un an! Din pacate eu nu am putut onora invitatia, datorita programului meu de Festival! Tot ce s-a intamplat mi-a povestit bunica mea draga, alt om caruia trebuie sa-i multumesc in fiecare zi pentru cine sunt si ce am devenit! A avut si ea un rol important! In fine, va dati seama ca la nunta nepotica era in centrul atentiei! E frumoasa si foarte speciala, nu am zis-o eu, am zis-o foarte multi oameni pana la mine :) Si o sa va dati imediat seama cata dreptate am!!! In fine, rasfatata, in rochita ei de miresuca, a stat cuminte pe durata intregii ceremonii religioase. Si totusi, cand slujba s-a terminat, a alergat din biserica direct la bunica mea, la Bubuaca, cum ii spunem noi. Era foarte rascolita. Anul trecut, pe cand se intamplau toate acestea avea cinci anisori...

A alergat intr-un suflet la bubuaca si i-a spus dintr-o suflare:

- Bubuacaaa, L-am vazut acolo in poza din biserica pe domnul Iisus si i-am vazut coroana de spini si mi-a fost asa de mila de El, asa de tare mi-a venit sa plang cand l-am vazut, Bubuacaaaa... Asa mila mi-a fost de El! Dar nu am plans, am fost cuminte! Dar asa de tare mi-a venit sa plang...

Bunica mea a linistit-o, mi-a spus ca era asa de rascolita, ca nu-i venise sa creada cat de mult o afectase tabloul pe care l-a vazut in biserica! Au venit oamenii sa-i laude rochita, coditele, sandalutele, dar ea parca statea pe ganduri si nu-i auzea, privirea ei era undeva departe!

Nu pot sa uit aceasta poveste! Mama zice mereu despre ea ca "parca a fost batrana odata". Eu nu mai zic nimic, aleg sa tac si sa-i multumesc lu Dumnezeu ca mi-a dat ocazia sa o am atat de aproape! Daca ati stii cate invat de la ea... imi povesteste despre labirinturile de pe luna si imi canta mereu un cantec despre o lume de dincolo de curcubeu :) Si ma suna sa imi spuna ca ii e foarte dor sa ne jucam cu nasul magic si cu palaria invisibila, dar mai ales ca ii e dor de mine!
Odata, cand mi-era foarte greu si foarte dor de cineva, am plecat instinctual la ea, parca aveam nevoie de raspunsuri si stiam ca nu le gasesc decat acolo! Ne jucam cand a sunat telefonul iar eu am inceput sa tremur, simteam ca e prea tarziu! Avea patru ani... s-a uitat la mine, prin mine cu o privire patrunzatoare de nedeschis si mi-a spus raspicat si hotarat:
- Cine te suna la ora asta, asa de tarziu? Nu raspunde! De ce esti suparata?
Stiam ca nu trebuie sa raspund, ca, intr-adevar, e "asa de tarziu" incat nu trebuie sa mai raspund! Si simteam cum intr-o secunda se scursese toata energia din mine! A venit la mine, s-a suit in pat, credeam ca vrea sa se urce in spatele meu, asa parea! Doar ca ea a urcat acolo pentru a ma putea imbratisa cu toata faptura ei mica! M-a cuprins cu manutele ei mici in brate! Credeti-ma, rar mi-a fost dat sa simt ce am simtit atunci: cum brate de Inger curat mi-au redat Puterea intr-o secunda!

A doua zi, pe cand imi luam ramas bun de la ai mei cu rucsacul in spate, am auzit-o spunandu-mi cu un glas venit de departe, si totusi, cu glasul ei de copil:

- Sa nu te pierzi, pentru ca atunci nu o sa ne mai vedem niciodata!

Ce a urmat in viata mea nu e important! Important este ca, trecand prin ce a urmat, am auzit mereu acest glas familiar, senin si curat rostind aceste intelepte vorbe! Si credeti-ma, aveam mare nevoie de ele, ele au fost scutul meu in cea mai grea perioada cu care m-am intalnit vreodata! La Multi Ani, A. ngel!!! Te iubesc cu tot sufletul meu, si pe tine, si pe al tau fratior! Care, zilele trecute, smotocit fiind de mama mea si intrebat retoric, " cine te iubeste pe tine cel mai mult?" el a raspuns raspicat: "Aua!" :) :) :) Am crezut ca moor de ras cand mi-a povestit mama la telefon ce fata a facut! Prietenii stiu de ce :) Pai nici macar nu eram acolo si ii vad atat de rar! Ai mei si toti din jur au inlemnit, desigur! Normal, poate ca inca nu au invatat ei sa vorbeasca, dar fiti siguri ca stiu mult mai multe decat noi si simt cu intrega fiinta cine ii iubeste cel mai mult!!! Si altele... :) :) :)

Pe copii nu poti sa-i pacalesti!
Cred ca de asta sunt cei mai buni prieteni ai mei!!!