Acasa mea

Am hotarat sa ma linistesc, sa ma odihnesc, sa nu-mi mai fac probleme pentru ce a fost, ce este si ce va fi sa fie, sa nu mai tai firul de par in patruzeci si patru, sa meditez pentru pace, iubire si credinta si nu impotriva minciunii, razboiului si dezastrului. A fost o perioada grea, poate cea mai grea de pana acum... dar si cea mai frumoasa! Sincer va spun, nu credeam ca exista atatea maini intinse in jurul meu,.. Atat de multe incurajari, atatea vorbe bune, atatea indemnuri catre SPERANTA! Va multumesc din suflet TUTUROR! Acum, deodata, e liniste, e pace! Boala parca ar vrea sa se intoarca in plamanul meu, dar linistea si increderea mea nu o lasa :) EL va ramane mereu acelasi, indiferent ce va alege! Pentru simplul fapt ca EL este CEL CARE SI-A AMINITIT! N-am sa inteleg niciodata de ce, aproape toti cei de care mi-am reamintit din prima clipa in care i-am privit- au fost departe, in planul fizic, ma refer! Asta e soarta mea, unii sunt peste ocean, altii sunt prin Olanda, unii in Bucuresti, altii prin Arad, altii altii altii! Sunt cativa, desigur, si prin Sibiu, as fi o nerecunoascatoare sa nu-i amintesc si pe dragii de ei :) Si, totusi, majoritatea sunt in plan fizic DEPARTE... (ce sa mai zic de Malkovich, de Bugs Bunny, de Toma Caragiu, de Motu Pittis, de Nichita cel Stanesc :))) Dar nu despre asta e vorba. Poate ca ei sunt de fapt mult mai aproape decat cei langa care stau zi de zi si chiar daca urlu sau ma prabusesc, ei nici macar nu baga de seama...

RECUNOSC: nu mai stiu cine ce inseamnatate are in viata mea, nu mai stiu daca ce simt sau intuiesc e doar in capul meu, daca imi creez singura povesti frumoase pentru ca viata sa para mai suportabila! Nu mai stiu daca este asa cum este sau doar mi se pare! Dar stiti ceva: nici nu mai conteaza! Ceea ce trebuie sa se intample, se va intampla! Pentru ca:

"daca astfel imbraca Dumnezeu iarba de pe camp, care astazi este, dar maine va fi aruncata in cuptor, nu va va imbraca El cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Nu va ingrijorati dar, zicand: ce vom manca? sau ce vom bea? sau cu ce ne vom imbraca? Fiindca toate aceste lucruri Neamurile le cauta. Tatal vostru cel Ceresc stie ca aveti trebuinta de ele. Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si Neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu va ingrijorati dar de ziua de maine. caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei."

Nu spun ca vreau sa ignor semnele, nu vreau sa fac asta, vreau doar sa ma odihnesc si sa am InCredere in Dumnezeu! - pentru ca si eu sunt unul dintre acei pacatosi care fac icoanele sa planga :( Citesc acum CEA MAI FRUMOASA CARTE SCRISA VREODATA... mai bine zis, o recitesc. Atata, ca de data asta ii dau voie fiecarui Cuvant sa intre in mine, sa ma invete, sa ma iubeasca, sa ma modeleze, sa ma renasca... si plang! Pentru ca, Doamne, toti am gasit in Tine o pricina de poticnire, mai mult sau mai putin! Daca lui Petru i-ai spus ~ "inapoia mea, Satano: tu esti o piatra de poticnire pentru Mine! Caci gandurile tale nu sunt gandurile lui Dumnezeu, ci ganduri de ale oamenilor"~ atunci, Doamne, ce imi vei spune mie? Dar tot Tu, Fiul lui Dumnezeu, cand au intrebat: "Cine poate atunci sa fie mantuit?" astfel le-ai raspuns: "La oameni lucrul acesta este cu neputinta, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta!"

Ingaduie-mi, Doamne, acum, ca se apropie Sfanta zi a Nasterii Fiului Tau, sa ma odihnesc, apoi sa reinvat sa ma bucur, sa zambesc, sa fierb cum fierb toti, in aceeasi oala, dar cand fierb si ma doare- sa privesc catre Chipul Tau si sa trec mai usor prin durere! Caci pot mai mult, Doamne, iarta-mi neputinta... Si, Doamne, spune-i Parintelui Arsenie, te rog, ca mi-e dor de Prislop, ca vreau sa ajung din nou acolo si ... ca-i multumesc pentru TOT! Maria