regina fara cap

IN MINE MOARTE, VIATA MEA IN TINE! Michelangelo

Ce culoare are sangele in zapezile desavarsite ale noptii, cand calaul are chipul celui mai iubit dintre pamanteni? In noaptea aceasta s-au pornit ninsorile peste cetatile invaluite de misterul frigului sufletesc... am ingenunchiat in mijlocul padurii, capul nici nu mai stiu cand mi s-a desprins de restul trupului! "Queen of Hearts" spune So2... si cineva iar se gandeste la mine. Nu, poate ca de data asta nu e calaul. Masurand vesnicia cu toata sarea lacrimii, ai uitat o clipa de mine, ingere! Ai crezut, poate, ca pret de o secunda, nu ma prabusesc... Apoi te-ai transformat in zapezi, special ca sa ningi peste mine! Ai intrat prin fibra obrazului, prin tampla fierbinte pana in miezul adancului din mine! Acum pot din nou sa respir... respir... shakespeare... sa mori? ... sa dormi! Daca am gresit crezand, unde? Daca nu acum, cand si inspre care cer? "Graul trebuie spalat in noua ape, pentru ca sunt noua ceruri- pentru fiecare cer, un spalat!" Azi nu mai cred decat in zambetul candid al calaului iubit- el e dincolo de iluzie... pentru ca, deocamdata, simt doar durere... atata simt! atata pot sa vad! Maine va fi altfel... maine voi auzi un singur Cuvant si totul se va lamuri, pentru ca nu va exista nimic altceva in afara de Ler... Le Roi! Regele! A murit Regele! Traiasca Regele! Atunci tricksterul se va transforma in Hermes. Pana atunci, voi trai asa o vreme, cu capul cazut la picioarele unui trup care nici macar nu-mi mai apartine ... poate va veni cineva, macar sa il ridica din zapezi. Nu vine nimeni! Ba da! Ba da, vine! Atunci am sa vad totul altfel, ca mai inainte, cand toate pareau la locul lor doar fiindca fruntea mi se inalta catre stele. Pana atunci, am sa dorm in zapada... si daca voi visa ca inghet in nameti, va fi deja o alta dimineata- dar macar ea ma va mangaia, poate, cu suspine crancene de ger... si eu tot am sa zambesc si asa, inghetata! Pentru ca te iubesc si pot sa ma iert! Acum, PLEACA! Eu raman sa dorm in zapada...