Anonimul a luat pensula albastra in mainile sale; acul sau de clestar avea un fir de aur legat de infinit, cu care reusea sa teasa intelesuri mistice nascute din toate ranile trecute si viitoare ... "stiu cat ai suferit" spuse zambind in lumina racoroasa a diminetii. "E duminica, Maria, astazi e deja maine si iata, un nou inceput te asteapta la rascrucea dintre a fi sau a nu fi!" A desfacut incet pergamentul... a infierat cu dragoste o noua identitate pe panza imbibata de sudori si pete convingatoare de sange.Calaul cel iubit nu poate inca sa doarma, nu are linisti in suflet. Ar vrea sa-i dea delete vanatorului de suflete neprihanite, lipsit de cainta... Inca nu e prea tarziu, inca nu e prea tarziu! Intreagul destin al Universului se poate schimba intr-o singura clipita. "Opreste-te, Clipa, esti atat de frumoasa!" Schimbarea, vindecarea pleaca de la Radacina, de la Inceput, de la Cuvant. IUBIREA CREEAZA EGALITATI SI NU LE CAUTA! Rosu si Negru: violenta, sange, pasiune nestapanita sau pocainta? Ce haina alegi? Pocainta... pocainta... Anonimul zambeste... si apoi rosteste Cuvantul: "esti IUBIRE! Te iubesc IUBIRE frumoasa a sufletului tau iubit!" Nu numai ca ai alege oricand, la orice ora sa mori din nou si din nou pentru a auzi intr-o viata prigonita asemenea cuvinte, dar murind in felul acesta, intuiesti, pret de o respiratie- VESNICIA! Nu mori singur, pentru ca in jurul tau e mult prea multa Iubire! "La ceasul rasaritului al cui mesaj trebuie sa-l auzim? El spune: nu te teme! nu te teme! Cel care si-a daruit intreaga viata, nu poate muri! nu poate muri!" Stau textele in capul meu ca muntii, stau ca muntii, ca muntii stau... un vers, o replica, o poveste... uneori tanjesc dupa linistea unei vieti simple, obisnuite... dar sunt slabiciuni trecatoare, ca praful ce-l spulbera vantul in mijlocul furtunii crancene! NU SUNT ASA CREDINCIOSII, NU SUNT ASA!
...Se face pret de o clipa- liniste adanca! Ai sters lacrima, ai topit sarea care mi-a inrosit ochiul cel slab, ratacit in iluzii. Daca e bolnav, am sa-l scot! ASA AM SA FAC, crede-ma! Iubesc Adevarul, numai in felul acesta pot intelege minunea, magia si Taina! Ai sters trecutul, ai stins durerea, ai abolit infrangerea, ai vegheat caderea. Nu mai aud scancetul nisipului, nici scartaitul obsedant al ghilotinei in plina cadere- doar glasul tau, cald, cunoscut, recunoscut, cel mai cunoscut ... cu asta adorm in noptile cĭnusĭei cu vorbele tale ma TREZESC in fiecare secunda: "aminteste-ti cine esti! esti IUBIRE! Te iubesc IUBIRE frumoasa a sufletului tau iubit!"
Ai intors clepsidra! A nins ca in povesti, ca in globurile de clestar ale copilariei, pe care le iubesc si mereu le-am iubit! Ai omorat balaurul cu sapte capete! M-ai inviat, m-ai ridicat din cenusa! Mi-ai dat aripi sa zbor spre meleagurile Paradisului unde suflare de om nu patrunde! Acolo m-am odihnit, printre Ingeri! Iti multumesc, MESAGER AL IUBIRII, IUBIT!!!!!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu