"S-a intamplat ca un calugar sa se indragosteasca nebuneste de o calugarita. Ryonen era frumoasa, de o frumusete stralucitoare, dar era inzestrata si cu o inteligenta patrunzatoare, un caracter hotarat, o generozitate fata de ceilalti care ii conferea o lumina interioara. Ryonen ar fi putut sa-i innebuneasca de iubire pe barbatii cei mai intelepti si poate pe multi calugari... Hashino avea pentru ea o iubire nebuneasca, exagerata. Nu manca si nu dormea, gandul ii zbura la ea in timpul ceremoniilor rituale, era obsedat, peste tot o vedea doar pe ea, indreptandu-se spre propria sa pierzanie. Intr-o noapte, calugarul a facut pasul, a comis crima suprema si a intrat in chilia ei de calugarita, implorand-o sa-l iubeasca. Ryonen a avut atunci in mainile sale destinul lui Hashino. Ar fi fost de ajuns sa strige, sa le cheme pe maici si ar fi iesit cum nu se putea mai rau. Dar nu s-a agitat si nu s-a aratat mirata. I-a spus novicelui, care ardea de dorinta: - Ma voi darui tie maine. Ziua urmatoare era o zi de mare sarbatoare. Cu ocazia iluminarii lui Buddha, imparatul asista la ceremonii. Acolo, in sanctuarul templului Todaidji, i s-a aratat ea lui Hashino complet goala. - Acum! i-a spus ea. Atunci, Hashino a trait Satori, Trezirea. Ca in acele desene unde forma si fondul isi schimba fulgerator locul, el a vazut realitatea pana atunci ascunsa. Si-a dat seama ca iubirea lui era artificiala, fantastica si ca dorintele sale semanau cu reflexele schimbatoare ale lunii pe apa. Valul iluziei cazuse. A ajuns astfel la radacina eului, la pace." Henri Brunel, Cele mai frumoase povestiri zen
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu