luni, 21 noiembrie 2011

spre mantuirea sufletului


Sa ne despartim pentru o scurta vreme cu folos.
Mie imi vine sa plang ascultand aceste cuvinte... si-mi vine si sa zambesc. Pentru ca daca eu am ajuns in acest punct, STIU ca oricine poate...
:)

"Am vrut sa va tin ieri acest cuvant, dar am vrut sa aleg oamenii care vin pentru mantuirea sufletului, ca sa nu-l spun in vant.

Eu nu va dau neaparat canoane, matanii, rugaciuni si post, ci va indemn sa va schimbati purtarile si sa-i multumiti lui Dumnezeu pentru crucea pe care v-a dat-o, ca Sfanta Biserica, Sfanta Impartasanie le stiti- dar faptul acesta l-am gasit de cuviinta sa vi-l spun mai mult.

Vreau sa va schimb lacrimile voastre in bucurie, ca multumind lui Dumnezeu de toate durerile si schimbandu-va purtarile va veti bucura. O veti face?

Unii cred ca rugaciunea inseamna a sta in genunchi sau a rosti din gura sau gand: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul.

Dar rugaciunea adevarata este a te simti multumit si a-ti deschide sufletul sa te simti aproape de Dumnezeu. Iar care o fac pe aceea, Dumnezeu sa le ajute.

Cei care au dureri si suferinte sunt cei distinsi, pe care i-a ales Dumnezeu pentru Imparatia lui cea vesnica, caci vesnic e orice om, dar care vesnicie?

Dometie, un calugar tanar de la muntele Athos, era foarte vesel, tot timpul canta. Intr-o zi l-am gasit in chilie plangand si si l-am intrebat de ce plange. Mi-a raspuns ca l-a parasit Dumnezeu. Eu l-am intrebat, cum? Si a zis: nu mai am nici un necaz, sunt scutit de suparari".

Care dintre voi ati plange pentru pentru faptul ca v-a parasit Dumnezeu, in cazul ca v-a luat crucea? Caci nu va batut nimeni piroane in maini si nici cununa de spini nu v-a pus pe cap. Sfantul Apostol Pavel zice asa: Roaga-te neincetat, munceste neincetat si multumeste lui Dumnezeu neincetat, pentru toate bucuriile si durerile pe care ti le-a daruit. (I. TESALONICENI 5, 16-18). Viata aceasta nu este numai pentru a strange averi, sau numai pentru a te imbraca, caci nu acestia sunt oamenii fericiti, ci aceia care au o cruce de purtat. Ma doare mult faptul ca sunt unii care se supara pentru suferintele pe care le au din cauza bolilor, pentru ca nu sunt intelesi in familie, dar putini sunt acei care vin spre mantuirea sufletului. Amin."

Parintele Arsenie Boca, "Rostul Incercarilor'

2 comentarii:

  1. Multumesc pentru acest fragment, datorita tie am ajuns sa imi fac si eu o idee despre cum scrie Arsenie Boca. Si m-ai facut curios.

    RăspundețiȘtergere
  2. si eu iti multumesc, draga Radu. Mi-e dor sa vorbim. Dar vreau sa o facem cand sunt cu sufletul acolo, in bucurie. Pe curand. :)

    RăspundețiȘtergere