PHOTO: APOLOGETICUM"Așa cum călătoria inițiatică a devenit un procedeu foarte des întîlnit, pornind de la știu eu cine și trecînd pe la Goethe și Hesse dar și pe la basme, Jules Verne, Mihail Sadoveanu (nu știu de ce i-oi fi băgat la un loc, iertare), așa cum mitul lui Pygmalion a trecut, din nou, pe la Hesse, dar, mai mult chiar, la Borges, la Eliade (da, și la Eliade, mai puțin aparent), la Papinni, așa această epopee a dat naștere unui nou mit, acela al prietenului pierdut, al conștiintei morții, mai ales, a trezirii din inconștiență, implicit.
Unde regăsim acestea? Aproape la fiecare pas literar.
Iată cîteva exemple : Eminescu, Oda în metru antic : „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, pururi tînăr, îveșmîntat în manta-mi…”, Hesse, Narcis și Gurădeaur : acesta din urmă, mai tînărul, întors la prietenul său, după o lungă călătorie, moare în brațele lui Narcis, spunîndu-i : „Narcis, tu nu ai mamă, cum o să mori?” (intervenind aici mitul mamei universale despre care ne vorbește Jung), motiv de revelație pentru cel vizat."
http://adici.wordpress.com/2009/02/12/privire-larga-asupra-lui-enghidu-epopeea-lui-ghilgames/Epopeea lui Ghilgames- AICI.
Parinte imbracat in verde... te caut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu