"Lumina lumineaza-n intuneric si intunericul n-a biruit-o!"
marți, 15 noiembrie 2011
avem timp pentru toate...
Dupa ce am citit ACEASTA postare a lui Mircea, m-am hotarat sa dau si eu unda verde postarii mele. Se pare ca nu sunt singura care se loveste de aceasta problema... :)))
Pana acum am stiut mereu ce sa fac, cum sa reactionez, ce sa reconstruiesc, am gasit mereu o cale. Astazi- pe directia asta- recunosc: nu mai stiu! Si, daca e sa mi se para firesc, omenesc, responsabil si normal, sa mai incerce si cel care darama sa reconstruiasca; daca tot spulbera cu atata nonsalanta ceea ce incearca altul sa inalte. Iar daca nu o poate face, sa invete macar ceva esential din asta. Nu mai darama, nu mai distruge, frate, ceea ce tu singur nu esti in stare sa recladesti. Pentru ca aici e cheia dezastrului prin care trecem si in ceea ce priveste planeta si tara si familia si prietenia si iubirea. Ca poate veni un moment cand cel care vrea sa inalte ceva trainic pe lumea asta sa realizeze ca il cam iei de fraier si s-ar putea sa se indrepte spre un loc mai fertil... Ca nici samanta aia de iubire nu o poate irosi la nesfarsit...
"Adevaratii prieteni sunt aceia care se afla alaturi de noi atunci cand ni se intampla lucruri bune si se bucura de victoriile noastre. Falsii prieteni apar in momentele grele, cu mutra plouata, “de solitaritate” cu noi, dar de fapt suferinta noastra ii consoleaza pentru viata lor mizerabila." P. Coelho
Intamplator, Oreste vorbeste despre mielul (iubirea) care a venit sa inblanzeasca leul (legea).
"Frica este poarta deschisa spre toate relele."
Iubirea este singura cale catre vindecare.
Krypton - Fara teama(1990)
"Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit." OCTAVIAN PALER
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ma bucur ca ai revenit la poezii si ai renuntat la ideea de a iesi in strada pe tema (pur politic total ridicol diversionara, dupa parerea mea, ca prea o da la TV romanesc incompetent incontinuu !) Rosia Montana !
RăspundețiȘtergere:) nu am renuntat chiar deloc (muahahaha). Tema nu e pur politica (in cazul in care ne mustra constiinta legat de viitorul acestei planete :).
RăspundețiȘtergereNu mi-am dat seama ca disputa legata de Rosia Montana este de nivelul disputelor legate de vanatoarea balenelor sau incalzirea globala ! Dar si asa, dupa parerea mea, interesul oamenilor pentru viitorul (ecologic al) planetei este un interes politic, (valoros, desigur, nu zic nu, deoarece oamenii au voie sa isi formuleze pareri politice in legatura cu diversele decizii de policy care le pot afecta destinul), insa care poate si fi usor de exploatat politic mediatic, in mod mai mult sau mai putin competent.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere(Am vrut sa corectez postarea anterioara sa fie mai clara/precisa, de aia am sters-o pe prima).
RăspundețiȘtergereAcum am stat si eu sa citesc cateva randuri din poezia asta prea lunga de mai sus a lui O. Paler, (daca e poezie, ca nu-mi dau seama), pe care am cam neglijat sa-l bag in seama cand vorbea la TV in Romania. Uite, chiar mi-a devenit oarecum simpatic deoarece vad ca e/a fost si mai narcisist decat mine ! Ma mir insa ca el nu si-a dat seama de asta mai devreme, ca ar fi putut sa exploateze aceasta autocunoastere in mod cat se poate de util pentru el, ca sa scrie texte mai interesante si sa se faca mai larg cunoscut, sa-si vanda mai multe carti, si in valuta, nu numai in lei, etc., (ca parca asta era hobby-ul lui, de autor, si din asta isi scotea banii in plus fata de salariul de bugetar).
eu cred ca a exploatat-o. Tu oare esti constient ca critici mai tot timpul? Nu e cam greu sa traiesti in felul asta? Adica, nu te poti bucura de cuvintele astea si atat? :) Intreb si eu... ca daca tot gandesc asta... :)))
RăspundețiȘtergereSALVATI ROSIA MONTANAAAAAA! :)
Pai eu chiar sunt interesat de critica literara in ultima vreme, desi habar nu am cum se face asa ceva. Asta a propos de capacitatea de a te bucura de cuvinte care incerca sa transmita emotii si, uneori, si idei. (Sper ca te refereai la critica mea fata de textul literar al lui Paler, nu la critica fata de calitatea exploatarii mediatice politic diversionare a problemei minore si nesemnificative Rosia Montana.)
RăspundețiȘtergereTotusi ca sa nu crezi ca eu traiesc asa ursuz tot timpul, de exemplu, eu ieri, care sunt total afon atat fata de muzica cat si fata de poezie, deci efectiv nu prea am cum sa ma bucur de aceste arte deoarece sunt neurologic receptiv afazic in legatura cu ele, am reusit totusi sa ma bucur de cuvintele poeziei My Love Is Like a Red Red Rose de poetul scotian Robert Burns, cantate de un canteret Andy Stewart pe YouTube, insotite de o galerie de tablouri din epoca respectiva in care a fost scrisa acea poezie.
http://www.youtube.com/watch?v=cBCQMWMbeMU
Din punctul meu de vedere (al creierului meu) ce a scris Paler mai sus e o chestie care ar fi putut scrisa de orice adolescent, in comparatie cu poezia lui Burns, care totusi arata un nivel ceva mai crescut de maturitate, plus ca Burns arata si mult mai bine decat Paler, lucru care la mine conteaza ff mult in aprecierea calitativa a cuvintelor scrise sau gandite de ei, deoarece de ex. pe ale lui Paler nu am reusit decat sa le citesc pe sarite, si in acelasi timp incercand in mod activ sa blochez din minte mutra celui care le-a scris, astfel incat sa fiu in stare macar sa le citesc si pe alea, insa pe ale lui Burns le-am ascultat cu bunavointa si indulgenta chiar de mai multe ori in totalitate. (Repet, asta nu o fac decat fata de autorii de sex masculin, autorii de sex feminin nu vor fi discriminati in acest sens de catre mine.)
da, e foarte frumoasa poezia si intreb video-ul, multumesc pentru link. Imi vine cam greu sa cred ca ORICE adolescent ar fi putut scrie ceea ce a scris Paler si ma sperie gandind ca undeva, acolo, in lume, poate exista o femeie care sa imi judece poemele si gandurile trecandu-le prin 'sita' (ne)aprecierii mutrei mele.
RăspundețiȘtergereIn fine... fa cum crezi, prietene.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereIar faptul ca pe mine personal ma intereseaza cum arata un autor de sex masculin care doreste sa-si vanda cartile scrise de el mie, nu spune mare lucru despre acel autor ci mai mult despre mine si fetishul meu (pervers si patologic) pentru obiectele numite carti, in legatura cu care am, ca pentru orice fetish, diverse preferinte si ritualuri. Deci eu las totala libertate altora sa interpreteze si sa critice autorii si cartile scrise de ei cat vor ei. Eu doar vorbeam despre mine si parerea mea, nu o impuneam altcuiva. Dar din cauza ca e pe net, am observat ca lumea, mai ales pe blogurile in limba romana, in comparatie cu cele in limbile engleza sau daneza sau norvegiana, tinde sa interpreteze absolut orice opinie care nu coincide cu a lor in mod mai paranoic decat de obicei in real life, ca un fel de "atac". Si culmea e ca in real life norvegienii, luati cam neetic asa de-a valma, sunt mai "paranoici" si defensivi decat romanii. Cred ca tine de experienta de comunicare pe Internet, si de capacitatea de a fantaza si proiecta in medii ambigui fata de in real life.
RăspundețiȘtergereRevin deoarece am avut un sentiment de vinovatie ca nu am raspuns mai direct si catre nelinistea ta referitoare la faptul ca o alta femeie ar putea sa isi faca impresii critice gresite despre scrierile tale bazate pe faptul cum arati. Doresc sa mentionez ca eu mi-am format impresia, prin cititul de pe Internet despre personalitatea si comportamentul femeilor, ca sexualitatea feminina, (de care este nemijlocit legata, dupa parerea mea, si arta, inclusiv, deduc, si critica de arta), este oarecum ceva mai complexa decat cea masculina, si inca nu a fost studiata la fel de exhaustiv serios ca cea masculina (existand chiar si un posibil bias discriminator in acest sens). Deci, din punct de vedere realist, cred ca temerile tale sunt nefondate si nejustificate, deoarece exista o sansa probabil ff mica ca o femeie, (chiar si lesbiana ca orientare concreta si/sau preferinta sexuala critica), sa interpreteze critic scrierile tale bazandu-se pe stimulii vizuali proveniti din cum arati tu in poza pe care te decizi sa o pui pe cartea cu scrierile tale pe care o publici.
RăspundețiȘtergereDisclaimer: daca se intampla ca cuvintele mele de pe Internet sa cauzeze cuiva suferinta psihologica de durata si intensitate semnificativa, sa stiti ca eu nu scriu cu motivul de a provoca aceasta suferinta, si ea poate fi evitata f. usor prin ignorare sau chiar cenzura totala. Obiectez numai impotriva cenzurii partiale de tip edit deoarece intotdeauna mi-e teama sa nu cumva sa fiu inteles gresit prin lipsa contextului unui text mai complet, insa stiu ca nu am nici o putere concreta de a influenta deciziile oricui de pe Internet de a face ce vrea cu cuvintele mele, fie ca le filtreaza sau nu prin propria sa sita, fie ca le editeaza sau nu cu editorul sau personal, fie ca le cenzureaza sau nu cu ajutorul vointei sale liber exprimate prin delete total, ba chiar si ban. Din punctul meu de vedere, deoarece apreciez in mod destul de realist valoarea cuvintelor si textelor mele originale, nu ma deranjeaza nici daca sunt partial sau total plagiate si re-expuse sau re-publicate sub semnatura altcuiva, chiar si in scopul incercarii de a capata foloase materiale, daca este chiar atat de sigur ca le poate capata folosind copy-paste dupa scrierile mele !
RăspundețiȘtergereP.S. Insa teama ca o femeie, fie ea si lesbiana, ar putea sa isi formuleze opinii critice neadecvate/nepotrivite despre scrierile tale bazat doar pe stimulii vizuali proveniti din poza pe care te decizi sa o pui pe spatele cartii pe care o publici este, dupa parerea mea sincera si informata din citirea a diferite texte de pe Internet despre comportamentul feminin, chiar realist nejustificata, deoarece se stie in mod larg popular ca sexualitatea feminina, (de care arta, inclusiv literatura, inclusiv, deduc, si critica de arta, este destul de strans legata pt. ambele sexe), este mult mai complexa decat cea masculina, si totodata si oarecum mai realist misterioasa, deoarece a exista bias de discriminare clar impotriva ei cand a fost vorba de cercetare serioasa.
RăspundețiȘtergereAm eliminat prin autocenzura de tip etic un text-comentariu care ar fi putut sa cauzeze posibila suferinta psihologica unor cititori din motiv ca era despre diferentele dintre biologia sexualitatii feminine si masculine (indiferent de orientarea sexuala), de care opinasem eu ca era legata intr-o importanta masura si critica de arta, inclusiv de literatura.
RăspundețiȘtergereIn orice caz voiam sa fie de fapt o alinare fata de anxietatea nejustificata ca o femeie si-ar putea cumva formula opinii critice despre literatura bazat pe poza autoarei/autorului, dar mi-am dat seama ca poate unii sunt de alta parere si am considerat etic sa nu mai cad in pacatul de a incerca sa alin anxietatile altora deoarece e clar ca eu personal nu sunt competent la asa ceva, plus ca am determinat ca este mai etic de a recomanda celor care chiar sunt anxiosi si exprima asta pe net sa se duca totusi la oameni competenti profesionisti pentru a le trata aceasta anxietate, daca ea atinge chiar limite intolerabile.
:) :)
RăspundețiȘtergere