"Cel care cauta sa imbine cele potrivnice, neseparandu-le in viata lui,
va porni razboi cu Dumnezeu."
E liniste si e bine. Cateodata...
Nu-mi vine sa cred cat de bine poate sa fie... cateodata...
Adica, imi vine sa cred, chiar imi vine sa cred. Cateodata. :)
De asta o iau la fuga cand aud de discutii din alea 'perturbatoare.'
Desigur, cuvintul e important, e magic, dar numai atunci cand e in concordanta cu gandul si mai apoi cu fapta aceluiasi cuvant. Altfel, riscam sa ne incalcim in el ca intr-o plasa din aceea lipicioasa.
Desigur, i(ele), cuvintele sunt foarte importante... dar nu atunci cand folosesc diverselor joculete manipulatorii, de genul: 'eu chiar inteleg ca tu vrei sa stai cu tine si ai nevoie acum de asta' asa ca, inainte de a respecta acest feeling al tau mai intind o cursa si mai arunc in aer o sageata. Intre timp, la final de mesaj mai sper tare ca aceste randuri sa nu produca o si mai mare bulversare. :)
Aaaaa, deci ai simtit.
Ai fost atentionat sau mi se pare?
Cineva acolo, din launtru, ti-a soptit: pericol de bulversare!!!
Dar la ce bun sa ascultam aceasta inima, acest gand?
Mai simplu e s-o ignoram, ca altfel va fi mult prea liniste intre noi iar ce vrei tu nu se poate...
Ma enerveaza aceste jocuri si desigur, ma enerveaza ca uneori le mai cad in plasa...
Ma enerveaza aceasta viclenie si mai ales tonul inocent cu care mi se adreseaza. Ca bine mai zicea Oreste: cel mai bine te poti feri de atacurile psi 'cunoascandu-te pe tine.' Dar sa te cunosti atat de bine incat sa stii exact daca un gand ce-ti vine in cap e al tau sau nu-i al tau. Atat de bine...
Si mie la gandurile astea inocente mi se cam zbarleste parul, nu stiu de ce. Ca e acolo o perfidie care simt ca ma trateaza ca si cand as fi o naiva din aia, stiti voi, asa cum fac si aia in reclamele de la televizor despre RMGC. Adica, chiar suntem luati de fraieri si suntem usor de manipulat. Si asta ma infurie... atat cat ma mai pot eu infuria pana la ora asta. Observ ca de o vreme mai degraba ma intristez...
Si daca ceva, de acolo, ti-a dictat tie sa scrii asta: 'sper sa nu produca si o mai mare bulversare' ce sa mai zicem? Maestrul ne zicea de fiecare data: 'daca vreti sa gasiti adevarul personajului, daca vreti sa-l cunoasteti pana in fiinta si sa-i cunoasteti gandul cel mai ascuns- cititi cu MARE atentie piesa, replicile, indicatiile si notele dramaturgului. Nimic nu e intamplator. Nici culoarea rochiei, nici panglica din par, nici nasturele roz, nici scuza, nici acuza, nici paharul pe care-l bea sau nu-l bea... nici macar ciorapul din pantof". Ma rog, aproximativ asa zicea... Adica, daca vrei sa (TE) intelegi, CITESTE (TE) cu MARE ATENTIE!
Sper ca aceasta postare sa fie de folos tuturor! :)
Recunosc oficial ca e prima data cand m-am enervat (de o vreme incoace) CU ADEVARAT!
Si recunosc oficial ca pot sa iert chiar in clipa asta si sa merg mai departe...
Dar mai recunosc oficial ca eu cu CONSTIINTA altora nu ma pot lupta!
Asta ii priveste in mod direct si personal!
Si pana la urma, oricum ai intoarce-o... Prietenul LA NEVOIE se cunoaste!
Citesc cum as citi in palma mea mesajul ala... iar si iar...
Si ma gandesc tot mai des sa ma indrept catre psihologie. Incepe sa ma fascineze energia pe care o investim in joculetele noastre, in a ne minti, a ne pacali, a ne fura singuri caciula, in a ne roti in jurul cozii, in a ignora semnele pe care LE PRIMIM! Suntem specialisti in asta. Si ne este foarte comod sa ramanem acolo, sa ne victimizam, sa facem pe neputinciosii. Numai ca la mine (in ceea ce ma priveste strict pe mine) asta NU MAI TINE! Astazi NU MAI CRED IN NEPUTINTA! Cred in IERTARE, CURAJ, TOLERANTA, PACE SUFLETEASCA, FORTA DE AUTOCONTROL SI STAPANIRE DE SINE!
Ca nu degeaba... IUBESTE SI FA CE VREI!
Nu stiu cu cine vorbesti in acest text, sper totusi ca nu cu O. Paler, care totusi a murit, si nici cu Oreste, care este un personaj grec antic care, cf. Eschil, (in care totusi, ca autor, eu am ceva incredere), chiar suferea de maladie mintala, insa parerea mea sincera este ca atunci cand oricine simte in sinea lui o teama intr-o oarecare ocazie, asa de genul ca i se ridica parul de pe ceafa, sau ca simte asa ca o raceala in burta, e cazul sa o ia repejor la goana in mod atent si prudent cat mai repede din locul respectiv, si daca e cumva langa o alta persoana care ii ridica aceste sentimente de frica, e cazul sa nu il priveasca in ochi, sa se dea usurel la o parte din calea acelei persoane lasandu-i o eventuala usa sau calea libera la dispozitie sa iasa el pe acolo din incinta respectiva, etc. Ca nu degeaba scriam eu pe blogul lui Mircea Vladut despre FRICA, acea emotie primara de baza, care a fost pusa de catre D-zeu si mama Natura la toate organismele vertebrate ca SEMNAL sa le fereasca de primejdie.
RăspundețiȘtergerehaha, iti multumesc SINCER pentru aceasta intrebare, Rudolph. Pai cu o fantoma a trecutului, vezi bine. :) Si, daca tot m-ai ajutat sa-mi raspund la asta, rezulta de-aici urmatoarele: vii cu vii si aialalti cu aialalti.
RăspundețiȘtergereLEgat de 'suferinta' lui Oreste, imi mai vin mie in cap cativa 'suferinzi'din astia care, unii, chiar au fost arsi pe rug sau sacrificati de cei ca tine. Asa ca, mai usurel cu vorbele astea. Tine'le pentru tine daca nu esti capabil sa dai dovada de oleaca de autocontrol, okei? Nu e rostul meu pe lumea asta sa-i urechez pe oameni, dar parca imi amintesc ca te-am mai rugat o data asta, prietene. Mare atentie cu cuvintele pe care le postezi pe blogul acesta, nu de alta, da te vezi in oglinda si se prinde mai toata lumea care-i treaba cu tine. :)
Legat de 'zbarlitul parului' era desigur, o alta metafora. Poate ca era de fapt si o teama, daca ma gandesc bine ca cel mai mare dusman al meu sunt eu insami si ca, cu siguranta, aceasta viclenie era parte din mine. Dar cum poti fugi de toti si de toate, mai putin de tine, ramane sa constinetizez prin drumurile care mi se deschid acum si mi se arata daca mai sunt in punctul acela sau l-am depasit, cum s-ar zice.
Te rog mult, intelege, mi-esti drag si apreciez fiecare comentariu al tau, chiar zambesc, de fiecare data, dar te rog, nu mai le folosi ca arme si ca pietre. Multumesc mult! :)
Chiar imi pare rau ca interpretezi comentariile mele ca atacuri si ca ai impresia ca eu as fi o persoana care chiar ar propune arderea pe rug a cuiva.
RăspundețiȘtergereDar ai dreptate sa observi ca eu personal tind sa descurajez martirajul, ba chiar si eroismul de tip nesabuit, (asta mai mult pentru ca eu nu tolerez prea bine sa vad cum semeni oameni sufera fizic), si, prin urmare tind sa incurajez mai mult gandirea de tip rational-constructiv. (Daca cineva sufera serios psihologic din orice motiv, inclusiv din cauza vreunei impresii sau senzatii fugare cauzate de ce cuvinte oi mai fi folosit eu pe net, care e un fel de free-for-all, iar eu fiind un exact NIMENI important, e cazul sa ceara ajutor de la cineva profesionist competent specializat in asa ceva.)
esti un sensibil, mai, stiu asta. Si eram ferm convinsa ca faci o aluzie la Oreste cel din prezent :) Imi cer scuze daca am interpretat gresit. Nu cred ca esti un NIMENI important, iarta-ma, dar aici chiar trebuie sa te contrazic :). O zi frumoasa! Scuzeeeeee
RăspundețiȘtergere