joi, 3 noiembrie 2011

'inima tine haturile sa te duca pe carare' sau 'nu dai ce dai ci dai ceea ce esti'

Pretuiti fiecare zi, dragii mei prieteni, si pe fiecare om care va iese in cale.



Multumesc acestor Sfinti Parinti care ma ajuta sa-mi raspund in zilele acestea la intrebari care-mi macina sufletul...
Sa aveti o seara binecuvantata, dragii mei!

Publicat de la
Etichete: , , , ,

2 comentarii:

  1. Rudolph Aspirant4 noiembrie 2011 la 14:28

    Despre oamenii care ne ies in cale: chiar in ultimele 2 zile ma gandeam ca mie imi place f. mult sa ma uit la oameni pe strada, si ca in general acest fel de people-watching pe mine ma linisteste, desi bineinteles nu o fac in mod intruziv, ci doar, din cand in cand, imi permit sa arunc cate o privire fugitiva insa destul de atenta asupra unor oarecare semeni obisnuiti trecatori, si de cele mai multe ori, pe mine asta ma face sa ma simt linistit, in siguranta, si in general recunoscator pentru ca m-am nascut si eu si sunt aici si traiesc si ca am si un serviciu bun in care in general ma pot preocupa cat pot in mod cat de etic si de profesional pot eu sa fiu, (atunci cand nu imi pierd vremea pe Internet, desigur), de securitatea generala a oamenilor, (pe care eu in general imi doresc sa o protejez, deoarece cred ca este foarte importanta).

    Stiu ca printre idealurile mai largi ale meseriei mele de functionar poate intra si initiativa de a contribui la un anumit nivel, (fiecare dupa descriptia postului respectiv, desigur), la un anumit nivel de bunastare, nu numai de securitate, a oamenilor, dar eu sunt mai realist in legatura cu propriile mele capacitati si aptitudini de a aplica diversele metode si unelte in prezent existente si cunoscute mie care ajuta la optimizarea bunastarii oamenilor, cat si cu eficacitatea generala a acelor metode, desigur mereu mai bune decat in trecut, (in unele cazuri cat se poate de concrete chiar extraordinare, in zilele noastre, comparandu-le cu calitatea si accesibilitatea lor acum 100 sau 1000 de ani), insa inca destul de primitive si inadecvate in acest moment de a spera in eficacitatea lor chiar la sporirea bunastarii oamenilor, (care e mereu la nivel de ideal de atins, mai ales ca si pretentiile oamenilor referitoarea la bunastare lor generala proprie se pare ca au tot crescut in continuu, de-a lungul timpului, alaturi si de speranta lor de viata), si pe mine personal ma multumeste si nivelul de siguranta.

    RăspundețiȘtergere
  2. laura-maria ilea4 noiembrie 2011 la 23:29

    am realizat si eu destul de recent ca ma simt mult mai in siguranta cand acord o mai mare atentie oamenilor pe strada decat atunci cand trec pe langa ei cu indiferenta, de multe ori din neatentie, desigur, sau furata de ce stiu eu ce ganduri. Ori de cate ori imi amintesc sa ii privesc atent si cu interes inteleg multe despre mine si de lumea care ma inconjoara. E atat de important cum ne raportam noi la lume. Acelasi feet-back il vom primi inapoi.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)