vineri, 11 noiembrie 2011

discutii alb/negru cu maria despre laura



E incredibil ce fel de confuzii reusesc sa-ti provoace uneori cei apropiati.

Desigur ca cei apropiati, pentru ca daca ar veni de la altii poate nu te-ai macina chiar in halul asta... Dar ce dezechilibru, iti rastoarna cumva lumea cu susul in jos, tot ce-ai muncit si-ai transpirat pana in punctul ala s-ar duce direct la... daca nu s-ar naste instinctual in tine acelasi dor de Viata si nu ti-ai lua picioarele la sanatoasa, retragandu-te o vreme unde vezi cu Ochii (adica: in tine).

De ce ingaduim sa-si rada ala chiar asa de noi?

Mi-am consumat energia, m-am biciuit, m-am amarat si prin cate am trecut numai eu si sufletul meu stie. Si pentru ce? Ca sa ajung la acelasi raspuns pe care il stiam dinainte.

Parca intreg universul s-a hotarat sa ma ia zilele astea in brate si sa vorbeasca cu mine. Si iar ma simt ca un copil natang si-mi vine sa plang. Scriu aici toate astea si poate n-ar trebui sa le scriu...Dar daca intr-un alt capat de lume cineva trece exact prin aceeasi situatie? Daca pot sa-i raspund si eu la vreo intrebare, asa cum au facut altii pentru mine?


DA, m-am suparat! Pentru ca doare. Pentru ca eu, MARIA, CRED ca PUTEM FI MAI MULT!

DA, probabil tu crezi ca ar fi trebuit sa ma impac cu alegerea ta si atat! ... dar nu nu ar fi fost onest, pentru ca te-as fi mintit. Si prefer sa spun (si sa mi se spuna) adevarul, asprul adevar...

Te-as fi mintit ca ma impac cu temperatura ta calduta si uite, nu as fi putut. Nu am putut, pentru ca esti parte din mine sau ai fost... Nu am putut sa ma impac cu asta. Si daca ai intelege asta asa cum inteleg eu acum... Cum sa nu doara asta? Caci m-am vazut pe mine in toata splendoarea si tie nu ti se pare corect ca eu VREAU SA FIU MAI MULT!



Si DA, ASTAZI e 11 11 11 si nr meu de destin este 11! :)

6 comentarii:

  1. Am impresia ca a avut loc o adevarata descatusare in tine!
    Te superi daca public link-ul articolului asta pe Facebook? Vreau sa-l citeasca si altii. Bineinteles ca si pe blogul meu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dar ce s-a intamplat concret ? Ti-a zis un nesimtit indiferent care se prefacea ca-ti da sfaturi/indicatii/indrumari ca sa crezi tu ca-i pasa de tine ca n-ai dreptate in vreo anumita probleme concret real importanta pentru dezvoltarea ta personala ?

    RăspundețiȘtergere
  3. Mircea, cum sa ma supar, chiar de asta am scris ce am scris, pentru ca am simtit ca foarte multi dintre oamenii care ma inconjoara m-au luminat, postand poze, citate, discutii fix despre ce ma macina pe mine. Si aceasta este unul din motivele principale pentru care am indraznit sa ma privesc si sa ma vad, prin altii, asa cum eram, dar si asa cum as putea sa fiu :). Si eu vreau sa-l citeasca si altii, pentru ca sunt sigura ca toti trecem prin genul acesta de rafuiala cu noi insine! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Rudolf, ce sa se intample? M-am rafuit eu cu mine sau cu o parte din ceea ce am fost eu. Cum i-am scris si lui Mircea,eu din trecut cu eu cea din viitor ne-am intalnit in prezent pentru a ne lamuri oleaca. Nu e nimeni nesimtit, e doar o lamurire care, daca vine, e mai mult decat necesara. Si daca stii sa le privesti cu ochii deschisi catre tine, aceste rafuieli vin cu o mare lamurire despre ce ai fost, ce esti si ce poti deveni :) Pentru ca, vorba unui om de care mie mi-e tare drag si care m-a ajutat mai mult decat stie el: 'prietene, lumea e oglinda in care te privesti'. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu personal nu m-as rafui cu absolut nici o parte din mine chiar daca as avea capacitatea imaginativa sa imi inchipui ca pot chiar sa conversez cu eu cel de cand eram mai mic, mai tanar. In orice caz as tinde sa fiu cjiar indulgent si ingaduitor cu cineva mai mic decat mine, mai ales o ruda apropiata de-a mea cum ar fi o parte din mine mai tanara, sau chiar eu intreg ala mai tanar (inca am dificultate sa-mi imaginez). Plus ca eu ma uit intotdeauna cu placere la pozele de cand eram mai mic si mai tanar. Ce daca am facut prostii si, in mod cat se poate de realist, o sa mai fac inca cateva daca mi-e dat sa traiesc in continuare preferabil cel putin macar tot atat cat am trait pana acum ? Sa ma supar pe o parte din mine mai tanara nu mi se pare ETIC. Este poate OK sa ma supar pe o parte mai slab functionala din mine de ACUM, dar nu din trecut. Plus ca, in afara de neetic/etic, ce rost ar avea ? Mai bine imi focusez atentia pe partile curente ca sa le asamblez cat mai bine si sa le potrivesc functional astfel incat sa functioneze cat de optim e realist posibil in faza prezentului, pana cand nu da viitorul pese constructia mea si imi ravaseste jocul de puzzle si trebuie sa o iau din nou de la capat sa ma lupt cu timpul !

    RăspundețiȘtergere
  6. "In concret noi suntem o sinteza intre vremelnicie si eternitate, intre materie si spirit; iar aceasta sinteza se afla intr-o continua tensiune, intr-un continuu dialog"

    Parintele Arsenie Boca

    Despre asta vorbeam si la asta ma refeream :)
    S cred ca ar fi tare dragut daca dupa aceste cuvinte s-ar asterne o tacere la aceasta postare... E asa, un fel de dorinta mai ascunsa de-a mea... :)

    RăspundețiȘtergere