duminică, 6 noiembrie 2011

ceata

Ma macina de ceva vreme intelesul a doua cuvinte: ajutor si indiferenta.

Asta pentru ca iarasi se aduna ceata in jurul meu si singurul gand care-mi vine in minte si pe care l-as asculta in astfel de momente este sa nu ratacesc drumul. Dar cand ma retrag pentru a incerca sa intuiesc cu mintea limpede drumul clar prin ceata, sunt foarte putini cei care imi respecta cu sufletul deschis decizia. Si nu inteleg unde gresesc. Adica, e clar ca e ceata din moment ce nu ne mai intelegem, atunci nu e firesc sa stai in tine o vreme pana vezi clar cum stau lucrurile? Incerc sa ma inteleg, atat, sau sa ma fac inteleasa. Incerc sa ma inteleg pentru a putea intelege lumea din jurul meu. Incerc sa alung ceata din mine pentru a reusi sa alung ceata care ne impresoara... Incerc sa spun ce gandesc pentru ca altfel ma simt ipocrita, mai ales atunci cand iubesc.


AJUTOR= a fi de folos cuiva, indrumare in imprejurari dificile, ocrotire, protectie, spijin, sustinere materiala sau morala.


Intrebare: cand ajuti pe cineva inseamna ca acel ajutor implica si o rezolvare, nu? Adica, dupa ce ai ajutat un om, omul acela nu mai e in aceeasi situatie in care a fost inainte sa-ti ceara ajutorul. Sau? Daca ajutorul tau nu rezolva in niciun fel situatia pentru care el ti-a cerut ajutor, se mai numeste ajutor ajutorul tau?

INDIFERENTA= lipsa de interes fata de cineva sau ceva, insensibilitate, nepasare, delasare.


Intrebare:
se numeste indiferenta si scuza ca nu ai avut timp macar sa indulcesti cu o vorba buna alegerea ta de a nu avea timp pentru un om care-ti cere ajutorul?


Si cireasca de pe tort:

SPECULATIE= consideratie pur teoretica asupra unei probleme, teoretizare abstracta care NU TINE CONT DE PRACTICA.

Concluzie: PRACTICA NE MANANCA! :)

11 comentarii:

  1. Partea 1:

    Eu, ca de obicei, avand timp de pierdut pe net, cad in cursa cererii implicite de ajutor din partea ta, mai ales ca ai folosit si cuvantul "practica" drept cireasa confiata de pe tort, dupa care eu in general ma reped si in real life, asa ca scriu niste pareri generale, desi habar nu am daca sunt posibil practic aplicabile cazului sau cazurilor care te framanta in acest moment, sau daca iti vor fi de vreun ajutor > efortul de a citi.

    1. Exista un doctor de la Harvard pe care il chema chiar Vaillant, (exact ca un fel de print viteaz !), care a incercat sa explice mai pe intelesul populatiei contemporane ideile Annei Freud, fiica lui Sigmund Freud, drept care eu ii multumesc, deoarece altfel nu as fi inteles mai nimic, si multumesc si wikipediei ca mi l-a prezentat, deoarece eu pana acum vreun an nu cred ca auzisem de el ! Una din ideile Annei Freud a fost ca oamenii folosesc anumite mecanisme de aparare impotriva unor anxietati, si una din aceste arme defensive, numita altruism, este considerata, alaturi de folosirea umorului, o "arma" de tip superior-matur, poate chiar cea de pe locul 1, umorul fiind, dupa parerea mea, pe locul 2, (deoarece are posibil inca o umbra de ostilitate, chiar daca nu e de tip sarcasm, si e dirijat mai mult impotriva fricii de anumite sentimente de agresiune, si nu se potriveste chiar in toate posibilele cazuri, mereu, are si nuante culturale, uneori intraductibile...dar astea sunt pareri de-ale mele total speculative, NU ale lui Vaillant, si habar n-am despre adevaratele pareri ale Annei Freud in legatura cu umorul, deoarece eu am impresia ca dansa era destul de serioasa, din fire, desi e posibil sa ma insel, deoarece nu am citit carti despre ea, sau scrise de ea, nici nu am vazut filme despre ea);

    http://en.wikipedia.org/wiki/Altruism

    http://en.wikipedia.org/wiki/Defence_mechanisms#Level_4_-_Mature

    http://en.wikipedia.org/wiki/George_Eman_Vaillant

    2. dupa parerea mea, (pentru care probabil atat Vaillant cat si intreaga familie Freud mi-ar da probabil o nota chiar mai mica de 4, si, in acelasi timp, si grupul biologilor moderni contemporani de tip evolutionar mi-ar da tot o nota sub 4, eu devenind repetent picat la mai multe materii de baza, ceea ce de fapt corespunde si istoriei carierei mele profesionale de amator superficial si lenes in general taietor de frunza la caini), altruismul trebuie sa fie si spontan-autentic ca sa fie cat mai valoros si totodata si nedaunator si optim util atat persoanei care il "utilizeaza"/manifesta, cat si persoanei-recipient; desigur ca folosirea altruismului se poate si invata prin educatie, dar mie personal, asta de tipul invatat, chiar daca devine dupa un timp ca o a doua natura pentru cel ce a fost educat sa il foloseasca mai des decat ii era lui/ei din fire sa-l aibe, parca parca nu e chiar asa de "pur", si daca e folosit in mod neexpert, poate duce usor la "oboseala" pt. cel ce-l practica, sau chiar, uneori, aplicatii eronate in cazul recipientului, cf. si zicalei, "iadul e pavat cu intentii bune"; exista totusi, totodata, cateva tipuri de altruism socio-cultural in anumite comunitati carora li se conformeaza indivizii din acele comunitati, si deci copii invata prin exemplu si de la adultii din jurul lor acest fel de comportament altruist comunitar-social;

    http://en.wikipedia.org/wiki/Dugnad

    http://en.wikipedia.org/wiki/Barn_raising

    RăspundețiȘtergere
  2. Partea 2:

    3. majoritatea oamenilor obisnuiti sunt "echipati" de la mama Natura, (alaturi si de D-zeu, desigur, desi contributia Lui e mai mult speculativ-teoretica, iar contributia ei e mai usor de studiat in zilele noastre), cu capacitatea structural-functionala de a manifesta altruism, insa, cand cineva e stresat de probleme practice zilnice mai presante el/ea insusi, nu se manifesta asa usor sau frecvent, si parca vine mai la indemana folosirea umorului, sau a rationalizarii, si a altor mecanisme de aparare mai "medii" ca valoare/maturitate, insa si mai usor accesibile, mai practice, mai usor de folosit, uneori mai apropiate de cultura societatii in care traieste individul respectiv, de firea/personalitatea lui, etc.;

    4. eu personal nu cred ca este bine sa aspire cineva, nici chiar cel mai constiincios si silitor elev al folosirii corecte si etice a altruismului, sa devina ca Maica Teresa, sau nici macar ca Sora Helen Prejean, deoarece din punct de vedere realist nu va sta in capacitatile si resursele individuale ale unui om obisnuit mediu sa atinga acel nivel de capacitate si de expertiza; eu personal tind sa incurajez realismul pragmatic in relatiile dintre tine, (zis, bineinteles, la modul general, deci inclusiv mine), si semenii care nu sunt chiar copiii tai personali, sau alte rude de gr. 1 relativ sanatoase cu care esti in relatii bune de atasament direct; relatia cu alti semeni cade mai mult, dupa parerea mea de functionar birocrat, sub incidenta eticii indatoririlor de "serviciu", chiar daca insasi fisa postului profesiei tale contine chiar iubirea de oameni/semeni si D-zeu printre alte sarcini de serviciu, in cazul in care esti lucrator religios;

    http://en.wikipedia.org/wiki/Helen_Prejean

    5. orice om al muncii are drept de pauze si de instructaj de protectia muncii si de a se apara mai intai si mai intai pe sine, inainte de a sari sa-i ajute pe altii, chiar daca este pompier, politist, ocrotitor sau sfatuitor/educator de oameni, sau alt fel de "first responder" de ajutor direct de oameni de linia 1 ! Plus ca iti trebuie training serios competent ca sa stii cum sa dai acel ajutor fara ca sa incurci lucrurile si mai rau ! Deci...prudenta ! Plus ghidarea etica profesionala dupa principiul "primum non nocere"= mai intai de toate sa nu faci rau (atat tie cat si recipientului de ajutor);

    RăspundețiȘtergere
  3. Partea 3:

    6. daca iti cere un seaman direct ajutorul si te prinde cu lectia inca neinvatata in acel domeniu, sau fara sa ai timp/resurse clare in clipa aia, (desigur, daca nu e o urgenta clara de tip sa ajuti pe cineva ranit-suferind iminent in fata ta, chemand Salvarea, sau alte cazuri de tip Bun Samaritean, cu implementare simpla, de ex. sa ajuti o batranica oarba care cere ajutor direct sa traverseze strada), dar MAI ALES daca esti in dubiu, si chiar simti asa la nivel intuitiv o ezitare in sufletul tau referitor daca e bine sa te bagi sau nu, in general, conform experientei practice cunoscute istoric la nivel empiric...e bine sa EVITI, deoarece riscul de consecinta posibil adversa > beneficiu realist.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Good_samaritan

    7. exista o gramada de situatii limita, mai ales in legatura cu depasirea competentelor in situatii de urgenta de tip Bun Samaritean mai complicate, sau de formulat decizii etice in cazul unor situatii care prezinta dileme re. posibil conflict etic personal vs. etic profesional, care trebuie luate si discutate probabil caz cu caz, de ex. depinde daca traiesti intr-o societate de tip totalitar sau democratic, depinde daca ajutorul e de tip bani catre un cersetor, depinde daca e doar un fel de sfat cerut de o persoana in legatura cu ce decizie de viata sa ia el/ea, etc., ma pot gandi la o gramada de posibile dileme etice;

    8. daca esti chiar in mare dubiu ETIC personal, cel mai bine este sa ceri sfat de la un etician in care ai incredere sau, in lipsa, chiar un parinte cu mai multa experienta de viata, care chiar te si cunoaste si pe tine si cum esti si ce poti si ce vrei, un profesor competent pe un anumit domeniu profesional de interes in acel caz, un preot care functioneaza competent si etic, etc.

    9. de asemenea exista metode concrete diverse de a-ti directiona altruismul nu doar in beneficiul unui singur om, ci probabil in beneficiul mai multor oameni pe un anumit domeniu, sau care se lupta cu acelasi set de probleme, si nu depinde decat de tine sa fii motivat(a) de a INVATA cum sa folosesti acele metode in mod cat mai expert posibil.

    RăspundețiȘtergere
  4. LOL ! Am uitat sa dau copy paste la partea 2 !

    Partea 2:

    3. majoritatea oamenilor obisnuiti sunt "echipati" de la mama Natura, (alaturi si de D-zeu, desigur, desi contributia Lui e mai mult speculativ-teoretica, iar contributia ei e mai usor de studiat in zilele noastre), cu capacitatea structural-functionala de a manifesta altruism, insa, cand cineva e stresat de probleme practice zilnice mai presante el/ea insusi, nu se manifesta asa usor sau frecvent, si parca vine mai la indemana folosirea umorului, sau a rationalizarii, si a altor mecanisme de aparare mai "medii" ca valoare/maturitate, insa si mai usor accesibile, mai practice, mai usor de folosit, uneori mai apropiate de cultura societatii in care traieste individul respectiv, de firea/personalitatea lui, etc.;

    4. eu personal nu cred ca este bine sa aspire cineva, nici chiar cel mai constiincios si silitor elev al folosirii corecte si etice a altruismului, sa devina ca Maica Teresa, sau nici macar ca Sora Helen Prejean, deoarece din punct de vedere realist nu va sta in capacitatile si resursele individuale ale unui om obisnuit mediu sa atinga acel nivel de capacitate si de expertiza; eu personal tind sa incurajez realismul pragmatic in relatiile dintre tine, (zis, bineinteles, la modul general, deci inclusiv mine), si semenii care nu sunt chiar copiii tai personali, sau alte rude de gr. 1 relativ sanatoase cu care esti in relatii bune de atasament direct; relatia cu alti semeni cade mai mult, dupa parerea mea de functionar birocrat, sub incidenta eticii indatoririlor de "serviciu", chiar daca insasi fisa postului profesiei tale contine chiar iubirea de oameni/semeni si D-zeu printre alte sarcini de serviciu, in cazul in care esti lucrator religios;

    http://en.wikipedia.org/wiki/Helen_Prejean

    5. orice om al muncii are drept de pauze si de instructaj de protectia muncii si de a se apara mai intai si mai intai pe sine, inainte de a sari sa-i ajute pe altii, chiar daca este pompier, politist, ocrotitor sau sfatuitor/educator de oameni, sau alt fel de "first responder" de ajutor direct de oameni de linia 1 ! Plus ca iti trebuie training serios competent ca sa stii cum sa dai acel ajutor fara ca sa incurci lucrurile si mai rau ! Deci...prudenta ! Plus ghidarea etica profesionala dupa principiul "primum non nocere"= mai intai de toate sa nu faci rau (atat tie cat si recipientului de ajutor);

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu stiu de ce imi tot dispare Partea 2, (am postat-o de 2 ori), cu punctele 3-5, care era cea mai interesanta, si probabil practic utila, ca era despre regulile de Protectia Muncii atunci cand faci acte de altruism. Cred ca e deoarece am pus niste linkuri html !

    RăspundețiȘtergere
  6. Pe scurt, era vorba despre:
    - nu aspira sa fii mama Teresa sau sora Helen Prejean, deoarece in mod realist, nu ai probabil nici capacitatea nici expertiza lor;
    (desigur, zic "tu" la modul general, care ma include si pe mine);
    - mai intai de toate, inainte de a trece strada si, mai ales si de a-l ajuta si pe altul sa treaca strada, asigura-te ca semaforul e pe verde, ca nu se anunta tsunami la buletinul meteo, ca ai acces la un lucrator profesionist de ajutor de oameni de linia 1 ca back-up(politist, de obicei), si ca ai facut in viata ta macar un curs real de Prim Ajutor;
    - principiul etic de baza in actiunea de tip altruist e "primum non nocere" (= mai intai de toate sa nu faci rau), deci si asta implica un grad de prudenta in folosirea oricarei expertize preexistente;
    - just in case apare conflict intre etica morala si profesionala, e bine sa ai la indemana enciclopedia de buzunar a Eticistului, care contine diferite cazuri practice si sfatul corespunzator; ea se gaseste pe ziarul NY Times, e in engleza (dar o sa dau link la ea separat, just in case ca sa nu-mi dispara si postul asta, din motive tehnice, daca nu apare, cauta NY Times pe Google, si in search box-ul lui, scrie "the Ethicist", si o s-o gasesti).

    RăspundețiȘtergere
  7. http://topics.nytimes.com/top/features/magazine/columns/the_ethicist/index.html?scp=1-spot&sq=the%20ethicist&st=cse

    RăspundețiȘtergere
  8. Corectie: voiam sa zic, mai sus, "daca apare conflict intre etica personala si profesionala"

    RăspundețiȘtergere
  9. Plus, ca sa nu te simti prea vinovat(a) daca decizi pama la urma sa NU actionezi in mod altruist intr-un caz oarecare, este voie sa utilizezi si arma de aparare ceva mai primitiva, numita "rationalizare", citind aici despre cateva cazuri care iti pot reaminti ca, uite, totusi, esti si tu om ca toti oamenii, nu Superman:

    http://www.cracked.com/article_16239_5-psychological-experiments-that-prove-humanity-doomed.html

    RăspundețiȘtergere
  10. Iar cine vrea sa foloseasca arma de aparare si mai primitiva numita "intelectualizare" si e si masochist din fire poate plagia din aceasta teza de doctorat in Filozofie de 268 de pagini de aici: http://www.lel.ed.ac.uk/~simon/dissertations/PoulshockThesis.pdf

    RăspundețiȘtergere
  11. multumesc mult, Rudolph. Am sa citesc cu atentie tot ce ai scris si ce mi-ai trimis. O zi frumoasa sa ai.

    RăspundețiȘtergere