pesemne

cand si-a intors privirea
si fata catre mine
eu deja ma facusem scrum
si zburasem

ochii lui poate aveau
aceeasi stralucire
numai irisul lor se micise deodata
si stanjeneala lui
se facuse o gura cascata

am incercat sa ajung la el
dar bratele lui
transformate in limbi de otel
nu lasau sufletul
sa purceada
inspre fire si taina

prin zimtii reci trecand in nestire
m-am facut bucatele de hrana

e gata cina! au spus ei
si el si-a luat paharul de vin
in mana lui dreapta

apoi a muscat din mine
cum musti
dintr-o paine calda

si m-am gandit:

Doamne
in mainile tale imi incredintez sufletul
nu pleca Tu din mine
tocmai acum

pe o banca
in noaptea pustie
am apucat sa scrijelesc o rugaciune:

atunci cand va rugati in taina, voi, prieteni
prieteni si frati
sa nu uitati sa spuneti o mica rugaciune
si pentru mine

nu puteam sa mai mor
eram deja fara cap
si totusi...

daca tu, cel care citesti
aceste randuri
mai crezi in Iubirea, nesfarsita Iubire
trimite-mi un gand
acum

acum

caci pesemne
eu
ma
prabusesc
in
ne-fire