se apropiau ceasurile cele din urma
cu o lacrima in coltul ochiului drept
am mai privit inca o data sala
nici un chip
nu se deslusea firesc intre ei
doar zambete, aplauze
si-n partea stanga a fiecaruia din ei, tacuta-
rana
pareau sincere
aplauzele, vreau sa spun
si ma gandeam ca poate e ultima oara;
dar asta n-o stia nimeni cu adevarat
nici chiar eu.
de pe cealalta parte a pamantului
cineva se pregatea sa-si ia zborul inspre
mai aproape
fix in miezul
miezului
sufletului meu.
frumos. mi-a plăcut, Maria
RăspundețiȘtergeremultumesc, Bogdan.
RăspundețiȘtergere