sâmbătă, 8 ianuarie 2011

un dar dintr-un timp-zalog

dintre toate simbolurile pamantului
ursitoarele se gandisera sa-mi daruiasca la nastere
un corn.

Nu stiam ce insemnatate are

asa ca, neroada, l-am dosit intr-un plan
venitor


De multe ori priveam cu jind
spre cei care primisera in dar o moneda,
un camin cald, orice imi parea mai potrivit
unei vieti de pamantean
muritor

si fiecare gand nerecunoscator
prevestea un destin

poleit cu patimi si jertfe

Cu anii, mi-am construit propriul destin
vegheat- desigur- in taina
de un Cuvant nedeslusit
pe de-a-ntregul.

Am tesut ganduri, emotii, imagini care,
spre vasta numita a treizeci si treia
s-au unificat intr-o singura
casta.


Dar, ca-n fiecare poveste demna de luat in seama
lipsea o respiratie, o imagine-gand, o vibratie
care nu ingaduia linistirii sa opreasca
turatia.

Intr-o noapte am avut un vis-
se facea ca un mag a facut sa inmugureasca
-dintr-o lacrima neprihanita-
un bambus

atunci mi-am amintit ce uitasem
si am alergat intr-o suflare spre taina zavorata bine
intr-un lacas amenintat
de coaste

cu neputinta de a fi revelata
ochilor adormiti


am gasit acolo raspunsul fagaduit
si refuzat, deopotriva

respiratia lipsa

un corn spiralat
un dar dintr-un timp-
zalog
al renasterii mele

menit a explica intreg continutul unui creuzet
in care a fost topit fiecare vis
incifrat

si pe cand sorbeam linistirea
din padurea unei copilarii
desavarsite

am inteles darul-


si am multumit usitoarelor
care mi-au scrijelit pe harta retinei
tragismul predestinat-

caci am regasit, respirand complet-
intreg universul

din mine

4 comentarii:

  1. welcome home... ti-ar spune cineva, poate stii tu cine

    RăspundețiȘtergere
  2. felicitări Maria,

    acceptarea destinului face întotdeauna lucrurile să pară mai logice :)

    oricum suntem unici cu toții, doar că trăsătura asta i se pare unicornului mai pregnantă decât în cazul altora, de unde vine și necesittatea ca el să-nvețe lecția asta mai devreme decât ceilalți...

    RăspundețiȘtergere
  3. haha, imi place tare mult cum citesti tu printre randuri, Bogdan! :)

    oh, da, chiar ca suntem unici cu totii si asta e minunat! eu incerc doar sa-mi amintesc ca totul e in favoarea noastra si ca totul e in noi... atat de 'aproape' incat uitam adesea unde sa cautam raspunsurile!

    Cred foarte tare ca fiecare dintre noi are un micut inorog bine ascuns in launtrul sau, atata ca nu vedem decat ceea ce cunoastem. Iar cand ne redescoperim, nu ramane decat sa ne minunam de tot frumosul care zace, bine ascuns, chiar in noi :) sa aveti o duminica frumoasa, cu raze de soare!

    RăspundețiȘtergere