Teodor Mazilu, Ipocrizia disperarii
P.S. mi-e dor de cartea asta...
"Lumina lumineaza-n intuneric si intunericul n-a biruit-o!"
luni, 17 ianuarie 2011
ipocrizia disperarii
“A pretinde unui individ sinceritate inseamna, de cele mai multe ori, sa-i ceri imposibilul … Sinceritatea nu este o trasatura de caracter, ci o expresie a inteligentei. Cand cineva nu e inteligent, ipocrizia se naste aproape spontan. Sinceritatea e un act de cunoastere si, ca orice act de cunoastere, este si un act de creatie. Asa cum nu toti oamenii pot realiza capodopere, tot asa nu toti oamenii pot fi sinceri. Pentru a fi sincer iti trebuie o pasiune egala cu cea pe care o avea Michelangelo in fata Capelei Sixtine. Exagerez putin, dar adevarul e undeva pe aici. Nu e suficient sa vrei sa fii sincer, mai trebuie sa si poti. Sinceritatea ramane, din aceasta pricina, mai mult o aspiratie.”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
E buna dintre primele cinci, in clasamentul meu... Uneori ma tem sa nu par suspect (că nu aş cunoaşte şi alta), tot citînd din ea.
RăspundețiȘtergereImi place sinceritatea...
RăspundețiȘtergerehttp://mirceaordean.blogspot.com/
da, e si una dintre cartile mele preferate. Iar dramaturgia..., of, mare pacat ca nu se studiaza in scoli. :)
RăspundețiȘtergere