marți, 18 ianuarie 2011

forget what I always knew

Daca ar fi sa fac ce simt acum, in clipa asta, AS LUA O PAUZA! As pleca undeva departe, as lasa in urma, pentru un timp, TOTUL. As incerca sa ma detasez putin de viata pe care mi-am creat-o pana la ora asta, as incerca sa uit o vreme de exterior si as merge undeva unde as putea sa petrec mai mult timp cu mine! In singuratate! In singuratatea aceea de care vorbeste Mazilu si de care ne e frica, drept urmare ne umplem timpul cu scrieri, cu muzica, cu orice, pentru a fugi de noi insine. Acum inteleg de ce aveam si inca mai am o tristete de nedescris pe fata. Acum sunt sigura ca am venit aici doar pentru a invata ce nu am invatat la timpul potrivit. Si DA, cred ca exista un timp potrivit pentru toate. Si DA, cred ca daca ratezi momentul, ramai cu restante! De mica am stiut asta, de mica, de cand plangeam ore intregi, pana cand faceam febra si parintii nu reuseau sa ma opreasca din plans, oricat de mult se straduiau, saracii. Mi-au spus ca nu au vazut niciodata un copil care sa planga atata. Speram sa schimb asta in destinul meu, uneori mai sper... inca nu stiu de cine mi-e frica... inca nu stiu de ce mi-e frica ca as putea pierde ceea ce stiu ca nu se poate pierde! Doar Iubirea nu se poate pierde! In rest, in afara de Iubirea din Corinteni, totul e desertaciune!

Mi-e dor de Regele Arthur, de Merlin si de Lancelot. Mi-e dor de ei, de vremurile alea... imi vine sa-mi iau lumea in cap si sa pornesc in redescoperirea acelor vremuri, de parca doar acolo, printre cavaleri, magicieni si luptatori as mai putea gasi ceva. Mi-e dor de Machu Picchu, chiar daca nu am fost niciodata acolo (sau doar in vise :) Nu stiu sa invat lectia prezentului... nu stiu daca mai vreau sa o invat! Ma agat zi de zi de Cer, pentru ca stiu ca numai el nu o sa se rupa! In rest, parca totul se desira iar si iar... probabil ca e bine: nu se poate desira decat lucrul prost facut... adica iluzia... O sa-mi leg niste greutati de picioare, poate ca in felul acesta voi invata sa traiesc si eu mai firesc pe pamant! In continuare, gravitatia ma omoara, o simt din ce in ce mai puternica, mai apasatoare! Si nu mai stiu despre ce as vrea sa scriu... ma gandesc la florile de cires, care vor inflori curand in Japonia! Ma gandesc la lumea asta, care ar putea sa fie cu totul altffel! Recent am aflat de ce nu e: pentru ca mereu si mereu totul se invarte doar in jurul nostru! In jurul Egoul nostru! Totul! Atat de des vad lectia asta, incat uneori ma cuprind frigurile! Si atunci ma gandesc, cu groaza, ca nu mai avem destule zile sa anihilam fiecare gand inconstient pe care il aruncam in univers... suntem niste inconstienti, asta e! Cu fiecare gand (ca cel de acum) cu fiecare gest. Am putea mai mult, dar e mai comod asa! Sa credem ca TOTUL e DOAR despre NOI INSINE! Sa ne asumam povestea celuilalt, sa ne asumam gandul celuilalt, ingerul celuilalt, viata celuilalt... EU CHIAR M-AM SATURAT DE MAIMUTE! Fratilor, chiar nu putem sa FIM mai mult?! Iertati-ma! Poate nu ar trebui sa vorbesc tocmai eu despre Iubire, cand eu insami nu sunt in stare decat sa (ma) judec! Poate ca, din tot ce am fost, nu a mai ramas decat un deget care se plimba, acuzator, printre oameni! Dar daca e asa, nu poate fi doar vina mea. Iar daca e doar vina mea, sa-mi dea Dumnezeu puterea sa accept si asta si astfel sa ma vindec!

... si, pentru ca e mai simplu asa, am sa dau vina, pentru toate aceste ganduri, pe noul personaj care ma bantuie de o vreme dar si pe sotul ei care spune, la un moment dat :

"ce-si face omul cu mana lui, nici dracu' nu-si face!"

Poate ca Eliade avea dreptate, poate ca actorul, prin trairile personajelor pe care le interpreteaza, chiar isi arde o mare parte din karma sa. Cine stie? Am citit candva despre asta intr-o prefata la "Noaptea de Sanziene". :) Nu poate fi o intamplare! Asa s-ar explica de ce toti actorii sunt 'putin luati'. Pentru ca ard, toata viata lor asta fac: ARD! Altceva nu stiu sa faca... Dar poate ca e si asta ceva! :) Si, in ciuda aparentelor, trebuie sa va marturisesc: mi-a fost dor de flacara asta! Cat despre celelalte... poate invat si eu cate ceva, macar in al doispelea ceas! Oricat de dureros ar fi... e in favoarea mea! Dar de prefacut, n-am sa ma prefac... macar atat am invatat, pana la ora asta!

Ma intorc la Merlin! Va doresc o seara minunata tuturor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu