un dar dintr-un timp-zalog

dintre toate simbolurile pamantului
ursitoarele se gandisera sa-mi daruiasca la nastere
un corn.

Nu stiam ce insemnatate are
asa ca, neroada, l-am dosit intr-un plan
venitor

De multe ori priveam cu jind
spre cei care primisera in dar o moneda,
un camin cald, orice imi parea mai potrivit
unei vieti de pamantean
muritor

si fiecare gand nerecunoscator
prevestea un destin
poleit cu patimi si jertfe

Cu anii, mi-am construit propriul destin
vegheat- desigur- in taina
de un Cuvant nedeslusit
pe de-a-ntregul.

Am tesut ganduri, emotii, imagini care,
spre vasta numita a treizeci si treia
s-au unificat intr-o singura
casta.

Dar, ca-n fiecare poveste demna de luat in seama
lipsea o respiratie, o imagine-gand, o vibratie
care nu ingaduia linistirii sa opreasca
turatia.

Intr-o noapte am avut un vis-
se facea ca un mag a facut sa inmugureasca
-dintr-o lacrima neprihanita- un bambus

atunci mi-am amintit ce uitasem
si am alergat intr-o suflare spre taina zavorata bine
intr-un lacas amenintat
de coaste
cu neputinta de a fi revelata
ochilor adormiti

am gasit acolo raspunsul fagaduit
si refuzat, deopotriva

respiratia lipsa

un corn spiralat
un dar dintr-un timp-zalog
al renasterii mele
menit a explica intreg continutul unui creuzet
in care a fost topit fiecare vis
incifrat

si pe cand sorbeam linistirea
din padurea unei copilarii
desavarsite

am inteles darul-

si am multumit usitoarelor
care mi-au scrijelit pe harta retinei
tragismul predestinat-

caci am regasit, respirand complet-
intreg universul
din mine