cand am deschis gura
din ea a zburat un porumbel
care-si uitase in mine aripa dreapta
am auzit un glas care mi-a confirmat:
'iubirea muritorilor
e una vinovata'
am simtit cum naparlesc toate curcubeele
afara de unu-
si cum singura, culoarea albastra
se incumeta
sa ma spovedeasca
de atunci vietuiesc
cu aripa cerului in plamanul cel drept
tulburat de dor
si aerul pe care reusesc
in clipe binecuvantate
sa il sorb
imi permite sa zbor aproape de un timp
cand toate cele treisprezece curcubee
erau pe cerul lor
atunci imi amintesc
cine esti-
cine sunt-
atunci toate aripile mohorate
ce vor sa-mi fure din culori
se resorb resemnate
in framantarile noptilor lor
de rosu
de pamant
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu