deodata m-am trezit amenintata de un joc-
si in plina visare
mi s-a impregnat pe constiinta
amintirea unui singur cuvant
spre ceasul trezirii:
exterminare
totul parea un complot-
de parca as fi simtit inima lui Cezar
sfasiata de cutitul lui Brutus
si-o ultima insulta a omului-caine numit Apemantus
mi-a readus calirea in vine
as vrea sa fiu altfel-
sa nu patrund dincolo de furia
celor ce stau in fata-mi, mintindu-se in primul rand pe sine
implorand sa le treaca ziua si noaptea
cumva nefiresc, cu ochiul inchis
intr-o lunga clipire
as vrea sa am puterea
sa zambesc si sa tac
mai ales-
platesc acum
pentru fiecare gand-curcubeu
lasat sa evadeze din crisalida-suflet
intr-o lume inviforata si rece
ce a uitat sa-si dezlege propria-si rana
si propriul pacat
platesc acum
pentru fiecare poveste graita si astfel pangarita-
intr-o lume prea mandra spre a-si mai asuma
si mai ales aminti
vina de A Fi
din păcate nu poți plăti doar tu pentru răceala lumii înviforate ce pare momentan fără conștiință
RăspundețiȘtergerefrumos dar totodată trist. noapte bună
da, e cam trist, din pacate. dar incep sa cred tot mai tare ca unele povesti ar trebui sa ramana mereu doar in noi, pentru ca, aruncandu-le in lumea asta flamanda, riscam sa le pierdem ... acum inteleg proba tacerii din Flautul Fermecat si o traiesc pe propria-mi piele- se pare ca numai in felul asta invat si eu cate ceva, haha :)
RăspundețiȘtergere