o zi din viata unui optimist

Sambata ce tocmai a trecut am avut o mica revelatie, uitandu-ma a zecea oara, probabil, la The Shawshank Redemption . Mi-am reamintit ca noi am venit aici, pe planeta asta, inzestrati cu multe daruri, dintre care, cel mai insemnat mi se pare mie a fi GANDUL. Da, gandul! Care precede cuvantul, cum bine am invatat in anul I de actorie. Va recomand pe aceasta tema cartea profului meu, Florin Zamfirescu, ACTORIE SAU MAGIE! In anul I faceam exercitii de imaginatie, de vizualizare foarte utile pentru 'micii vrajitori' care urma sa devenim, pentru ca, un actor bun, daca nu detine el cateva 'secrete initiatice' parca nu e complet. In fine, asta e deja o discutie lunga si nu ma simt in stare in seara asta sa-i fac fata, pentru ca am avut o zi grea. (cica ziua de luni e considerata duminica actorilor, pentru ca ei, de obicei, au spectacole in weekend. dar, vai si amar de asa o duminica, bleaks, cum zice nepotica mea :).

In fine, sa revenim la revelatie. Mi-am reamintit eu, vizionand acest film, ca daca noi am avea luciditatea constienta a fiecarui gand pe care il aruncam in aer, noi deja ne-am schimba ziua de maine. De ce nu o avem? Nu vreau sa cad in capcana ce stiu eu carei conspiratii, dar, fratilor, ceva nu e in regula cu lumea asta! In fiecare dimineata imi propun sa am o zi mai buna decat ziua de ieri si... surpiza!!!!! Agresiuni peste tot! Daca nu alunec pe gheata care nu a fost curatata, risc a mia oara sa fiu lovita pe trecerea de pietoni. Daca scap si de imbecilul care ma lasa sa trec numai pentru a accelera cand traversez linistita si calma (adica cum imi permit sa pasesc galant pe trecerea de pietoni in timp ce el asteapta, cu vena pulsandu-i nervos la tampla, sa alerg, sa zbor, sa ma misc cumva mai disperat in ritmul pulsului sau de psihopat) urmeaza alte capcane, de care nu mai vreau sa amintesc ca mi se face , sincer, rau! Astazi, era sa cad pe strada! Pur si simplu... mi s-a facut atat de rau incat era sa ma prabusesc. In timp ce incercam sa intuiesc cauza acestei stari, a trecut pe langa mine o ceata de manifestanti. Si atunci am izbucnit in lacrimi. Noroc ca aveam ochelarii de soare pe nas si ca tocmai urma un parc, care, intr-un mod ciudat, era cam pustiu. Si acolo, intre copacii de cristal inzapeziti si infrigurati, mi-a venit sa ma pun in genunchi si sa-mi cer iertare de la Planeta asta Albastra care inca ne mai suporta si vena pulsand a stres si nerv, si ochiul care ni se zbate nervos, si cearcanele si furiile si frustrariile si dracii si tot ce suntem noi in stare ca rostim, gandim, visam, cream sau faptuim. Si am venit acasa si m-am gandit serios unde gresesc, de ce, uneori, ma simt atat de rau printre oameni si cum sa fac sa ma obisnuiesc cu acest gen de comportament? Cu glumele vulgare, la care nu reusesc sa schitez nici macar un zambet politicos, cu delirurile interminabile cu pretentie de conversatie adanca care-mi manaca atata energie incat pur si simplu mi se face rau!

Si deodata mi-am reamintit cum opreau masinile in Richmond, sa-mi permita sa traversez, cu toate ca ei aveau verde si eu aveam rosu, dar ei, cei de acolo, americanii aia prosti pe care ii judecam noi atat de des, se gandeau ca poate mie mi-e frig, ca afara e ger si zapada, dar lor acolo in masina le e bine, si prostii aia ma lasau sa trec. Si cei de pe strada imi zambeau atat de des, incat, atunci cand m-am intors in tara aveam senzatia ca am fost 5 luni la terapie! Si astazi, fara sa vreau, ma intrebam de ce am hotarat eu sa ma intorc in tara? De ce am ales asa? Si mi-am amintit: pentru scipirea aceea familiara din privire, pe care, recunosc, nu prea am gasit-o acolo! De asta! Am scris despre asta o postare mai demult, Zana Papadiilor se numea.

Dar acum, va rog spuneti-mi unde gresesc? Eu am reusit sa modific, prin schimbare de atitudine, aspecte din viata mea pe care nu credeam ca le voi mai schimba vreodata!!! Si am reusit! Si stiu ca se poate! Sunt eu prea mica pentru jungla asta? Am ramas prea putini oameni in tara asta?

Daca tot a fost luni si a fost o zi grea pentru noi toti...

Cu dedicatie pentru Planeta Albastra, pe care o agresam cu atata ignoranta: