undeva, la portile targului
bate un suflet- gata sa fie vandut
se spune ca viata sa a fost intr-atat de cernuta
prin sita cuvantului
incat ultima-i suflare a fost indeajuns
sa tulbere temelia lui Hades
si pana si coasa Pelerinului tacut
ar fi ruginit in propria-i teaca
de disperare
din aceasta pricina nu-mi gasesc tihna
si uit amintirea visului
dintr-o noapte harazita cu taine
parca-mi talcuieste cineva lucirea din geana
parca-i aud firea respirand prin cotloane
si totusi, cand intorc capul
nu tremura decat faclia luminii
ca si cand o naluca ar traversa un alt timp
si-ar da la o parte cortina uitarii
apoi
m-ar pofti sa iau parte
la tragicul festin al unui legamant
cand - celui de care mi-e sete acum
ii spuneam
frate
targul sufletelor vandute... foarte frumoase imaginile pe care le trezeste setea asta. felicitari. cum merg repetitiile? :)
RăspundețiȘtergeremultumesc frumos, Bogdan! mai ales ca e pentru prima data cand nu aud cuvintele in gand, ci vizualizez imagini (la stalactita am intuit si ceva sunete :) pe care apoi incerc sa le exprim prin cuvinte... acuma, lasand filosofia si despicarea firului de par in patru la o parte, inseamna mult cuvintele tale, avand in vedere cu cata nerabdare astept de fiecare data urmatoarea ta proezie, dar si PAveste :)
RăspundețiȘtergererepetitiile?! haha, trebuie sa mearga bine, cum altfel? acuma mi-am amintit ca unul dintre proiecte se leaga perfect cu setea mea: "Inundatia" se numeste... :D