sâmbătă, 1 ianuarie 2011

adanc si rar


nici nu s-a deschis bine ochiul
noului prag
ca a si inceput
sa ma impunga coasta cea stramba
a trupului greu de purtat


as spune ca un anume acord

mi-a sagetat faptura intr-atat de adanc si de nefiresc
incat pana si
el
cel care nu aude
nu vede si nu simte
a tresarit pret de o clipa

de dincolo
de amurg

nu te gandi ca tu
cel care citesti acest gand
impertinent
necugetat
ai putea fi
el
dar mai ales nu te gandi ca nu ai putea fi
mai mult decat ce crezi
despre tine insuti ca esti

cat despre mine

am sa atarn o vreme
intre pamant si stele
pana voi primi in dar
flautul fermecat sau macar
un inblanzitor clopotel argintat


cat despre mine

am sa cuget o vreme -
am sa INDRAZNESC
sa ma dumiresc

pana va sosi
ziua cea de pe urma
a coastei strapunse
de catre un zeu semizeu
muritor
de rand sau sange regal

atunci voi zambi
calm senin intelegator
atunci Sigurd imi va intinde mana
si impreuna vom pasi
ca niste prieteni de demult
pe trepte cu safire batute

atunci coasta cea stramba
se va metamorfoza
intr-o fragila stalactita de cristal
si va picura in launtrul meu - adanc si rar-
amintirea
unui nesfarsit taram

albastru
etern
tacut
si CLAR


4 comentarii:

  1. ADANC SI RAR!!!cu asta ai atins cele mai adanci adancuri ale mele :)! no comment! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte frumos. adanc si rar ca un hotarat picur de magie in pocalul cu vise. si nu pot sa-ti doresc decat sa ai parte de o noapte plina de calatorii fantastice :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Piticule, ma bucur ca am reusit sa fac asta :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Bogdan, multumesc! chiar am nevoie de o calatorie mai speciala, asa, pentru ca in ultima saptamana, pana si in vis numai teatru si repetitii :)

    RăspundețiȘtergere