o zi din viata unui optimist

Sambata ce tocmai a trecut am avut o mica revelatie, uitandu-ma a zecea oara, probabil, la The Shawshank Redemption . Mi-am reamintit ca noi am venit aici, pe planeta asta, inzestrati cu multe daruri, dintre care, cel mai insemnat mi se pare mie a fi GANDUL. Da, gandul! Care precede cuvantul, cum bine am invatat in anul I de actorie. Va recomand pe aceasta tema cartea profului meu, Florin Zamfirescu, ACTORIE SAU MAGIE! In anul I faceam exercitii de imaginatie, de vizualizare foarte utile pentru 'micii vrajitori' care urma sa devenim, pentru ca, un actor bun, daca nu detine el cateva 'secrete initiatice' parca nu e complet. In fine, asta e deja o discutie lunga si nu ma simt in stare in seara asta sa-i fac fata, pentru ca am avut o zi grea. (cica ziua de luni e considerata duminica actorilor, pentru ca ei, de obicei, au spectacole in weekend. dar, vai si amar de asa o duminica, bleaks, cum zice nepotica mea :).

In fine, sa revenim la revelatie. Mi-am reamintit eu, vizionand acest film, ca daca noi am avea luciditatea constienta a fiecarui gand pe care il aruncam in aer, noi deja ne-am schimba ziua de maine. De ce nu o avem? Nu vreau sa cad in capcana ce stiu eu carei conspiratii, dar, fratilor, ceva nu e in regula cu lumea asta! In fiecare dimineata imi propun sa am o zi mai buna decat ziua de ieri si... surpiza!!!!! Agresiuni peste tot! Daca nu alunec pe gheata care nu a fost curatata, risc a mia oara sa fiu lovita pe trecerea de pietoni. Daca scap si de imbecilul care ma lasa sa trec numai pentru a accelera cand traversez linistita si calma (adica cum imi permit sa pasesc galant pe trecerea de pietoni in timp ce el asteapta, cu vena pulsandu-i nervos la tampla, sa alerg, sa zbor, sa ma misc cumva mai disperat in ritmul pulsului sau de psihopat) urmeaza alte capcane, de care nu mai vreau sa amintesc ca mi se face , sincer, rau! Astazi, era sa cad pe strada! Pur si simplu... mi s-a facut atat de rau incat era sa ma prabusesc. In timp ce incercam sa intuiesc cauza acestei stari, a trecut pe langa mine o ceata de manifestanti. Si atunci am izbucnit in lacrimi. Noroc ca aveam ochelarii de soare pe nas si ca tocmai urma un parc, care, intr-un mod ciudat, era cam pustiu. Si acolo, intre copacii de cristal inzapeziti si infrigurati, mi-a venit sa ma pun in genunchi si sa-mi cer iertare de la Planeta asta Albastra care inca ne mai suporta si vena pulsand a stres si nerv, si ochiul care ni se zbate nervos, si cearcanele si furiile si frustrariile si dracii si tot ce suntem noi in stare ca rostim, gandim, visam, cream sau faptuim. Si am venit acasa si m-am gandit serios unde gresesc, de ce, uneori, ma simt atat de rau printre oameni si cum sa fac sa ma obisnuiesc cu acest gen de comportament? Cu glumele vulgare, la care nu reusesc sa schitez nici macar un zambet politicos, cu delirurile interminabile cu pretentie de conversatie adanca care-mi manaca atata energie incat pur si simplu mi se face rau!

Si deodata mi-am reamintit cum opreau masinile in Richmond, sa-mi permita sa traversez, cu toate ca ei aveau verde si eu aveam rosu, dar ei, cei de acolo, americanii aia prosti pe care ii judecam noi atat de des, se gandeau ca poate mie mi-e frig, ca afara e ger si zapada, dar lor acolo in masina le e bine, si prostii aia ma lasau sa trec. Si cei de pe strada imi zambeau atat de des, incat, atunci cand m-am intors in tara aveam senzatia ca am fost 5 luni la terapie! Si astazi, fara sa vreau, ma intrebam de ce am hotarat eu sa ma intorc in tara? De ce am ales asa? Si mi-am amintit: pentru scipirea aceea familiara din privire, pe care, recunosc, nu prea am gasit-o acolo! De asta! Am scris despre asta o postare mai demult, Zana Papadiilor se numea.

Dar acum, va rog spuneti-mi unde gresesc? Eu am reusit sa modific, prin schimbare de atitudine, aspecte din viata mea pe care nu credeam ca le voi mai schimba vreodata!!! Si am reusit! Si stiu ca se poate! Sunt eu prea mica pentru jungla asta? Am ramas prea putini oameni in tara asta?

Daca tot a fost luni si a fost o zi grea pentru noi toti...

Cu dedicatie pentru Planeta Albastra, pe care o agresam cu atata ignoranta:

Evanghelia dupa Toma- partea a V-a

"O limba poate fi socotita sacra daca in ea s-au scris texte ale revelatiei. In textul revelatiei, fiecare litera are valoare si semnificatie. (...) Limbajul care capteaza revelatia este hieratic. Ce fel de revelatie? Este tacere. Iar vorbirea jaloneaza vastitatea. Trecerea de la cosmos la om se face prin grai. Iluminatii, desavarsitii desfiinteaza graiul ca sa reinfiinteze cosmosul. Experienta intalnirii cu Dumnezeu este dincolo de grai. Revelatia este greu de prins in forme, greu de 'formalizat'. Rasunand inlauntrul omului, ea are urme de carnalitate, de bruiaj senzorial. Tot ce imbraca haina foneticii pamantene are urme de carnalitate.

Limbaj hieratic inseamna curatat de urme si de bruiaj.
Enuntul-jalon produce isihia, tacerea articulata, transparenta mentala, premise pentru vindecare si salvare.

Propozitiile Evangheliei ne dau invatatura, calea. Ele dau imaginea imparatiei si nasc dorinta de a trece hotarul. Si produc spontan energia trecerii hotarului.

Evanghelia dupa Toma apartine curentului gnostic.

Gnoza, foarte asemanatoare cu jnana hinduista, insista pe aspectul mental al salvarii, al patrunderii misterului divin. De aceea ea se deschide spre mistica, fara sa se confunde cu ea.

Gnoza se deschide si spre esoterismul religios si spre psihologizarea religiei. Jung, care contribuie la relansarea gnosticismului in epoca moderna, il considera 'psihologie abisala' si 'cheie a interpretarii psihologice'. ( un motiv pentru care Toma are mult succes printre intelectuali.)

Evanghelia dupa Toma nu este, insa, exclusiv gnostica. In ea gasim si un Iisus al Bibliei, nu numai un Iisus remodelat de gnostici. Cultura religioasa in Romania are destula maturitate ca sa priveasca acest text fara exaltare (cum fac modernistii, mai ales) dar si fara prejudecati. "

Vasile Andru, Evanghelia dupa Toma, Editura Orfeu 2000

EVANGHELIA DUPA TOMA o puteti citi AICI.

"Iisus le-a spus ucenicilor:
Cu cine ma asemuiti?
Simon Petru i-a zis:
Semeni cu un inger drept.
Matei i-a zis:
Semeni cu un invatat intelept.
Toma i-a zis:
Stapane, gura mea nu va ingadui niciodata
sa spun cu ce te asemeni.
Iisus i-a spus:
Eu nu sunt stapanul tau,
caci tu ai baut
si te-ai aprins la izvorul clocotitor
din care eu insumi izvorasc.

Atunci El l-a luat deoparte
si i-a spus trei cuvinte.
Cand Toma s-a intors la fratii sai,
acestia l-au intrebat:
Ce ti-a spus Iisus?
Toma le-a spus:
Daca v-as spune unul din cuvintele
pe care El mi le-a spus,
voi ati apuca pietre
si le-ati arunca in mine
Atunci un foc ar iesi din pietre
si v-ar mistui."

The Way of the Samurai

O duminica insorita, tuturor!
Va las in compania samurailor, pentru ca in curand trebuie sa fug la repe.

Evanghelia dupa Toma- partea a IV-a

Este de inteles ca Hristos a vorbit despre Imparatie mai insistent cu ucenicii decat cu multimile. Evanghelia dupa Toma ar fi mai curand reflexul acestor ore de invatatura particulara, cu ucenicii. Este ca si un tratat despre Calea Tatalui, un manual de exercitii mentale inalte, despre purificarea si dobandirea luminii. De aici gradul de dificultate sporit al acestei Evanghelii. De aici si tonul mult mai sever al lui Hristos si mustrarile care vor sa deschida ochii ucenicilor. Este una din particularitatile esentiale ale acestui text.

Evanghelia dupa Toma a fost scrisa intai in greceste; din originalul in greceste s-a , redactat in Siria in secolul II, in anul 140, s-au pastrat numai cateva fragmente. Versiunea integrala, descoperita in 1946, este in limba copta, limba vechilor egipteni, limba liturgica. Sunt cercetatori care spun ca Evanghelia dupa Toma a fost redactata direct in copta. Altii spun ca ar fi o traducere timpurie dupa originalul grecesc.

Iisus Hristos a predicat si in limba copta? A fost formulata chiar si aceasta ipoteza! Este de crezut ca El vorbea curent aramaica, greaca, latina si copta. Dar, din marturiile ce le avem despre puterea Sa, intelegem ca El stabilea o comunicare fireasca cu oricine, prin mental. Comunicarea extraverbala nu exclude, ci chiar esentializeaza exprimarea verbala. Asa incepe textul descoperit in 1946:

"Iata cuvintele scrise de Didymos Iehuda Thomas. Cuvinte tainice, revelate de Iisus cel Viu".

(va urma)

Petra

Cand am vazut pentru prima data poze cu locul acesta, inima a inceput sa-mi bata foarte puternic... Parca cineva se hotarase sa-mi demonstreze ca locurile pe care le visez au existat candva pe acest pamant.

"De 600 de ani se crede ca orasul Petra din Iordania este legendar, precum Atlantida si Troia. Petra a fost construita in jurul sec. VI i. Hr. in timpul Imperiului Persan. Din anul 60 i. Hr Petra a fost cucerita si anexata Imperiului Roman. In Petra s-a filmat scena finala din filmele 'Indiana Jones' si 'Ultima Cruciada'. Culorile pietrelor sunt naturale. Nabateotii au construit in Petra un sofisticat sistem hidraulic, cu tunele si camere de apa. Teatrul avea o capacitate de 4000 de locuri. In anul 551 un al doilea cutremur a distrus aproape tot orasul si de atunci Petra nu a mai fost locuit niciodata.






Daca doriti sa alfati mai multe despre aceasta minune a lumii, va invit sa urmariti urmatorul documentar, care a fost preluat de pe: filmedocumentare.



Vizionare placuta, iar apoi noapte buna cu calatorii minunate, care pe unde vrea si pe unde poate :)

P.S. Vreau sa imi reamintesc si eu ce visez, ca de o vreme nu mai stiu pe unde umblu noaptea... :( si simt ca sunt chestii importante!!! Pleaseeee... Multumesc anticipat!

Yemaya

Am promis ca am va povestesc despre noua mea iubire. Ea e: Yemaya. Se pare ca se simte foarte bine in noua ei casuta: doarme mult, viseaza mult si se joaca si mai mult. V-as spune mai multe despre ea, dar, deocamdata, e un mister. :) Si e foarte bine ca e asa... ca mi-a fost mai usor sa-i gasesc un nume!

Sa aveti vise frumoase, albe, curate, ca neaua care cade neincetat din Cer! E o poveste vremea de afara... si sa indrazneasca careva sa ma contrazica! :) Va imbratisez cu gandul! Noapte buna!

dream a little...

Vise minunate, dragii mei! Am sa va povestesc in curand despre noua mea iubire, care de abia maine ma va intalni! :) (oare stie?!) Pana atunci, o noapte linistita, cu incredere! Maria

trezirea

                                          PHOTO: Merlin- behind the Myth

(Un mic delir legat de vechi obsesii... )

Myrddin Emrys,

noi ne-am mai intalnit candva-

intr-o vreme cand infinitul masura timpul

unui taram numit

Tir na nOg

aveai in mana stanga o clepsidra 

din care picura in vremea aceea

argintul viu-

ca niste lacrimi aprige

de foc!

Myrddin Emrys-

mi s-a spus astazi

ca nu putem fi nici buni nici rai

atata vreme cat SUNTEM

si atunci am inteles

ca trebuie sa ma impac

cu tristetea-mi

pentru A FI

Myrddin Emrys-

legendele tale

mi-au deslusit cantecul zilelelor acestea

si bocetu-mi din vremea copilariei

mi-ai sedus ursitoarele

si ele au disparut

inainte de a-mi scrie Destinul in stele-

dar le-ai ingaduit

sa-mi sopteasca, totusi, ceva la ureche:

poti fi mai mult

decat ce-ar trebui sa crezi

despre tine ca esti!

atunci am inceput sa plang 

caci nu stiam ce-ar trebui sa fac

cu libertatea-mi

iar ele s-au retras definitiv

in clepsidra ta aburita de foc

motivand ca doar acolo isi vor gasi tihna

si vor ierta nesabuinta muritorilor

sfasiati de dorul celui Taram uitat-

si in acelasi timp

fermecator

Myrddin Emrys-

tu trebuie sa stii ceva mai mult despre mine-

tu, care nu-mi dai voie sa traiesc altfel

decat asa cum crezi ca se cuvine a trai

un muritor ce in taina ravneste

a pasi din nou alaturi de tine

pe cel taram numit

Tir na nOg

******************************************

in noaptea 'ceea am visat un inorog 

care m-ar fi strigat pe nume:

Morgana le Fay-

zise

apoi imi atinse fruntea cu cornul sau 

pana ce simtii pe tampla

o picatura arzanda

de foc

si-n gandul meu,

o voce cunoscuta mie ingadui trezirea:

aminteste-ti tot!

semne bune anul are

"Cand cel care a ucis un Unicorn se dovedeste a fi cu inima curata,
Unicornul va trai din nou."

forget what I always knew

Daca ar fi sa fac ce simt acum, in clipa asta, AS LUA O PAUZA! As pleca undeva departe, as lasa in urma, pentru un timp, TOTUL. As incerca sa ma detasez putin de viata pe care mi-am creat-o pana la ora asta, as incerca sa uit o vreme de exterior si as merge undeva unde as putea sa petrec mai mult timp cu mine! In singuratate! In singuratatea aceea de care vorbeste Mazilu si de care ne e frica, drept urmare ne umplem timpul cu scrieri, cu muzica, cu orice, pentru a fugi de noi insine. Acum inteleg de ce aveam si inca mai am o tristete de nedescris pe fata. Acum sunt sigura ca am venit aici doar pentru a invata ce nu am invatat la timpul potrivit. Si DA, cred ca exista un timp potrivit pentru toate. Si DA, cred ca daca ratezi momentul, ramai cu restante! De mica am stiut asta, de mica, de cand plangeam ore intregi, pana cand faceam febra si parintii nu reuseau sa ma opreasca din plans, oricat de mult se straduiau, saracii. Mi-au spus ca nu au vazut niciodata un copil care sa planga atata. Speram sa schimb asta in destinul meu, uneori mai sper... inca nu stiu de cine mi-e frica... inca nu stiu de ce mi-e frica ca as putea pierde ceea ce stiu ca nu se poate pierde! Doar Iubirea nu se poate pierde! In rest, in afara de Iubirea din Corinteni, totul e desertaciune!

Mi-e dor de Regele Arthur, de Merlin si de Lancelot. Mi-e dor de ei, de vremurile alea... imi vine sa-mi iau lumea in cap si sa pornesc in redescoperirea acelor vremuri, de parca doar acolo, printre cavaleri, magicieni si luptatori as mai putea gasi ceva. Mi-e dor de Machu Picchu, chiar daca nu am fost niciodata acolo (sau doar in vise :) Nu stiu sa invat lectia prezentului... nu stiu daca mai vreau sa o invat! Ma agat zi de zi de Cer, pentru ca stiu ca numai el nu o sa se rupa! In rest, parca totul se desira iar si iar... probabil ca e bine: nu se poate desira decat lucrul prost facut... adica iluzia... O sa-mi leg niste greutati de picioare, poate ca in felul acesta voi invata sa traiesc si eu mai firesc pe pamant! In continuare, gravitatia ma omoara, o simt din ce in ce mai puternica, mai apasatoare! Si nu mai stiu despre ce as vrea sa scriu... ma gandesc la florile de cires, care vor inflori curand in Japonia! Ma gandesc la lumea asta, care ar putea sa fie cu totul altffel! Recent am aflat de ce nu e: pentru ca mereu si mereu totul se invarte doar in jurul nostru! In jurul Egoul nostru! Totul! Atat de des vad lectia asta, incat uneori ma cuprind frigurile! Si atunci ma gandesc, cu groaza, ca nu mai avem destule zile sa anihilam fiecare gand inconstient pe care il aruncam in univers... suntem niste inconstienti, asta e! Cu fiecare gand (ca cel de acum) cu fiecare gest. Am putea mai mult, dar e mai comod asa! Sa credem ca TOTUL e DOAR despre NOI INSINE! Sa ne asumam povestea celuilalt, sa ne asumam gandul celuilalt, ingerul celuilalt, viata celuilalt... EU CHIAR M-AM SATURAT DE MAIMUTE! Fratilor, chiar nu putem sa FIM mai mult?! Iertati-ma! Poate nu ar trebui sa vorbesc tocmai eu despre Iubire, cand eu insami nu sunt in stare decat sa (ma) judec! Poate ca, din tot ce am fost, nu a mai ramas decat un deget care se plimba, acuzator, printre oameni! Dar daca e asa, nu poate fi doar vina mea. Iar daca e doar vina mea, sa-mi dea Dumnezeu puterea sa accept si asta si astfel sa ma vindec!

... si, pentru ca e mai simplu asa, am sa dau vina, pentru toate aceste ganduri, pe noul personaj care ma bantuie de o vreme dar si pe sotul ei care spune, la un moment dat :

"ce-si face omul cu mana lui, nici dracu' nu-si face!"

Poate ca Eliade avea dreptate, poate ca actorul, prin trairile personajelor pe care le interpreteaza, chiar isi arde o mare parte din karma sa. Cine stie? Am citit candva despre asta intr-o prefata la "Noaptea de Sanziene". :) Nu poate fi o intamplare! Asa s-ar explica de ce toti actorii sunt 'putin luati'. Pentru ca ard, toata viata lor asta fac: ARD! Altceva nu stiu sa faca... Dar poate ca e si asta ceva! :) Si, in ciuda aparentelor, trebuie sa va marturisesc: mi-a fost dor de flacara asta! Cat despre celelalte... poate invat si eu cate ceva, macar in al doispelea ceas! Oricat de dureros ar fi... e in favoarea mea! Dar de prefacut, n-am sa ma prefac... macar atat am invatat, pana la ora asta!

Ma intorc la Merlin! Va doresc o seara minunata tuturor!

Tema 2011- iertarea

25.	Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșealele voastre.
26.	Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greșealele voastre.
27.	Și au intrat iarăși în Ierusalim. Și pe când se plimba Iisus prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii.
28.	Și I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ți-a dat Ție puterea aceasta, ca să le faci?

Sfânta Evanghelie după Marcu Capitolul 11

ipocrizia disperarii

“A pretinde unui individ sinceritate inseamna, de cele mai multe ori, sa-i ceri imposibilul … Sinceritatea nu este o trasatura de caracter, ci o expresie a inteligentei. Cand cineva nu e inteligent, ipocrizia se naste aproape spontan. Sinceritatea e un act de cunoastere si, ca orice act de cunoastere, este si un act de creatie. Asa cum nu toti oamenii pot realiza capodopere, tot asa nu toti oamenii pot fi sinceri. Pentru a fi sincer iti trebuie o pasiune egala cu cea pe care o avea Michelangelo in fata Capelei Sixtine. Exagerez putin, dar adevarul e undeva pe aici. Nu e suficient sa vrei sa fii sincer, mai trebuie sa si poti. Sinceritatea ramane, din aceasta pricina, mai mult o aspiratie.”

Teodor Mazilu, Ipocrizia disperarii

P.S. mi-e dor de cartea asta...

Viata Sf. Ciprian

"Schimbîndu-se lucrurile, popoarele Îl preamăreau pe Hristos, iar de Ciprian şi de meşteşugul lui cel vrăjitoresc îşi băteau joc, încît acum Ciprian nici între oameni nu se mai arăta de ruşinea cea mare şi chiar şi de cei cunoscuţi se ruşina. Apoi, înştiinţîndu-se bine că semnul crucii şi numele lui Hristos nimic nu poate să le biruiască, şi-a venit în fire şi a zis către diavol: "Pierzătorule şi al tuturor înşelătorule, vistierule a toată necurăţia şi înşelăciunea, acum ţi-am cunoscut neputinţa, că dacă de umbra crucii te temi şi de numele lui Hristos te cutremuri, apoi ce vei face cînd singur Hristos va veni asupra ta? Dacă pe cei ce se însemnează cu crucea nu-i poţi birui, apoi pe cine vei scoate din mîinile lui Hristos? Acum am cunoscut că nu eşti nimic şi nu poţi nimic şi nu ai putere de izbîndire. M-am înşelat eu, ticălosul, ascultîndu-te pe tine şi crezînd în înşelăciunea ta; deci, depărtează-te de la mine, blestematule, depărtează-te, că de acum mi se cade mie să rog pe creştini ca să mă miluiască. Mi se cade mie să alerg la cei dreptcredincioşi ca să mă izbăvească şi să se îngrijească pentru mîntuirea mea. Du-te, du-te nelegiuitule, vrăjmaş al adevărului şi potrivnic şi urîtor a toată lumea!" (cititi intreg articolul AICI)

Pancinello

Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti

mici, din lemn, ciopliti toti de un tamplar pe nume Eli. Acesta isi
avea atelierul pe un deal, de la a carui inaltime se vedea intreg
satul.
Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii
mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii
purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de
acelasi tamplar si traiau in acelasi sat.
De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru:
lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu
stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de
lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe
celalalt.
Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna
primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu
primeau decat buline.
Tot stelute primeau si cei talentati unii ;puteau ridica greutati
deasupra capului, altii puteau sarii peste cutii inalte. Mai erau unii
care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase.
Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii
omuleti aveau trupul plin de stelute... Ori de cate ori primeau cate o
steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca
sa poata primi inca una.
Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de
buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma.
Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii dar intotdeauna cadea
la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul
lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere,
lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea cand incerca
sa le explice omuletilor de ce cazuse mereu spunea cate o neghiobie si
toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el.
Dupa un timp avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada,
se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria
sau o sa calce intr-o balta... si imediat o sa primeasca bulinute!!!
Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti
veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.
„Merita multimea asta de buline negre”, isi spuneau omuletii unii altora.
„Este clar ca nu e bun de nimic!”
Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el:
„Asa este, nu sunt bun de nimic!”, isi spunea el. In rarele dati cand
iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei
se simtea mai in largul lui.
Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea
nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume
Lucia.
Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea!
Incercau numai ca nu ramaneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o
bulina unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o
steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu
dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o
bulina dar si aceasta cadea imediat.
„Ca ea vreau sa fie”, ii trecu prim minte lui Pancinello.
„Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!” Asa ca o intreba pe
Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta.
„Nu este mare lucru”, ii raspunse ea. „In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli.”
„Pe Eli?”
„Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.”
„Dar de ce?”
„Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!” Si cu aceste
cuvinte, Lucia se intoarse si pleca.
„Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?”, striga el dupa ea.
Insa Lucia nu-l mai auzii. Asa ca Pancinello se intoarse acasa, se
aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de
colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.
„Dar nu este drept!”, isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa
mearga le Eli.
Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in
varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate
obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se
afla pe bancul de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era
lung cat bratul lui! Inghiti in sec si isi zise:
„Eu aici nu raman!”, si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi
auzi numele:
„Pancinello, tu esti?”, se auzi un glas patrunzator. Pancinello se opri.
„Cat ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad
mai bine!” Pancinello se intoarse incet si il privi pe mesterul
tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa.
„Stii cum ma cheama?”, il intreba Pancinello.
„Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat!”
Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca.
„Hmm...”, murmura mesterul ingandurat, in timp ce se uita la bulinele
negre ale lui Pancinello.
„Se pare ca ai adunat ceva etichete...”
„Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun!”
„Pancinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie
nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!”
„Chiar nu-ti pasa?”
„Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei – sa imparta
etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu
conteaza ce gandesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu,
Iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!”
Pancinello incepu sa rada:
„Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa
sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna ceva pentru tine?”
Eli se uita la Pancinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet:
„Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine!”
Nimeni..., niciodata... nu-l mai privise astfel pe Pancinello.. . si
in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai
avea cuvinte...
„In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine”, continua apoi Eli.
„Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de
etichete”, raspunse Pancinello.
„Stiu, mi-a povestit despre tine.”
„De ea de ce nu se prind etichetele?”
„Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea,
decat ce gandesc altii. Etichetele se lipesc de tine doar daca le
lasi!”
„Cum adica?”
„Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te
increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de
etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi?”
„Pai, nu prea...” Eli zambi.
„Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre.
Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti
voi aduce aminte cat de important esti pentru mine.”
Eli il puse jos pe Pancinello. In timp ce acesta se indrepta spre usa,
Eli ii spuse:
„Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu
gresesc niciodata!” Pancinello nu se opri din mers, dar gandi:
„Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!”
Si chiar in clipa aceea cazu de pe el o bulina...

Max Lucado

afara de unu

                                                           PHOTO: february rainbow

cand am deschis gura

din ea a zburat un porumbel

care-si uitase in mine aripa dreapta

am auzit un glas care mi-a confirmat:

'iubirea muritorilor

e una vinovata'

am simtit cum naparlesc toate curcubeele

afara de unu-

si cum singura, culoarea albastra

se incumeta

sa ma spovedeasca

de atunci vietuiesc

cu aripa cerului in plamanul cel drept

tulburat de dor

si aerul pe care reusesc

in clipe binecuvantate

sa il sorb

imi permite sa zbor aproape de un timp

cand toate cele treisprezece curcubee

erau pe cerul lor

atunci imi amintesc

cine esti-

cine sunt-

atunci toate aripile mohorate

ce vor sa-mi fure din culori

se resorb resemnate

in framantarile noptilor lor

de rosu

de pamant

...

"In momentul in care rupi un pact cu un pacat, in momentul in care rupi un pact cu ceva negativ, nu te astepta la liniste. "

the most beautiful seatbelt

platesc acum...

deodata m-am trezit amenintata de un joc-

si in plina visare

mi s-a impregnat pe constiinta

amintirea unui singur cuvant

spre ceasul trezirii:

exterminare

totul parea un complot-

de parca as fi simtit inima lui Cezar

sfasiata de cutitul lui Brutus

si-o ultima insulta a omului-caine numit Apemantus

mi-a readus calirea in vine

as vrea sa fiu altfel-

sa nu patrund dincolo de furia

celor ce stau in fata-mi, mintindu-se in primul rand pe sine

implorand sa le treaca ziua si noaptea

cumva nefiresc, cu ochiul inchis

intr-o lunga clipire

as vrea sa am puterea

sa zambesc si sa tac

mai ales-

platesc acum

pentru fiecare gand-curcubeu

lasat sa evadeze din crisalida-suflet

intr-o lume inviforata si rece

ce a uitat sa-si dezlege propria-si rana

si propriul pacat

platesc acum

pentru fiecare poveste graita si astfel pangarita-

intr-o lume prea mandra spre a-si mai asuma

si mai ales aminti

vina de A Fi

nu se stie

PHOTO: vi.suaze.us

jocul in care te prefaci ca esti o alta fiinta -
si dintr-o data stii sa te apleci intr-un anume fel
spre ea - si sa-i spui lucruri minunate si multe,
(si toate adevarate - cum niciodata n-ai fost in stare
s-o faci, atunci), jocul acesta, gafaitor, sau uneori calm,
inscriind in jurul unei fiinte vremuri, sau spaime -
si oprind timpul, sau, dimpotriva, facandu-l adevarat
inimii. exact atat cat dureaza - mai mult - jocul acesta
de-a alta fiinta. - poate de-a unele adevarate -
incepe, continua - orbeste. un joc cu mainile intinse.
cum este si moartea. si, poate, moartea
incepe atunci cand te joci cu fiintele - si cand
dupa o vreme, jocul s-a oprit. si tu
nici nu stii -

Mircea Ivanescu

jorge luis borges, the mirror

Jorge Luis Borges, the mirror from Ana Valdes on Vimeo.

ceea ce imi aduc aminte

"Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au umori diferite. De fiecare dată... îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi"

Nini cel Stanesc

un dar dintr-un timp-zalog

dintre toate simbolurile pamantului
ursitoarele se gandisera sa-mi daruiasca la nastere
un corn.

Nu stiam ce insemnatate are
asa ca, neroada, l-am dosit intr-un plan
venitor

De multe ori priveam cu jind
spre cei care primisera in dar o moneda,
un camin cald, orice imi parea mai potrivit
unei vieti de pamantean
muritor

si fiecare gand nerecunoscator
prevestea un destin
poleit cu patimi si jertfe

Cu anii, mi-am construit propriul destin
vegheat- desigur- in taina
de un Cuvant nedeslusit
pe de-a-ntregul.

Am tesut ganduri, emotii, imagini care,
spre vasta numita a treizeci si treia
s-au unificat intr-o singura
casta.

Dar, ca-n fiecare poveste demna de luat in seama
lipsea o respiratie, o imagine-gand, o vibratie
care nu ingaduia linistirii sa opreasca
turatia.

Intr-o noapte am avut un vis-
se facea ca un mag a facut sa inmugureasca
-dintr-o lacrima neprihanita- un bambus

atunci mi-am amintit ce uitasem
si am alergat intr-o suflare spre taina zavorata bine
intr-un lacas amenintat
de coaste
cu neputinta de a fi revelata
ochilor adormiti

am gasit acolo raspunsul fagaduit
si refuzat, deopotriva

respiratia lipsa

un corn spiralat
un dar dintr-un timp-zalog
al renasterii mele
menit a explica intreg continutul unui creuzet
in care a fost topit fiecare vis
incifrat

si pe cand sorbeam linistirea
din padurea unei copilarii
desavarsite

am inteles darul-

si am multumit usitoarelor
care mi-au scrijelit pe harta retinei
tragismul predestinat-

caci am regasit, respirand complet-
intreg universul
din mine

Evanghelia dupa Toma- partea a III-a

"Evanghelie" este un cuvant grecesc insemnand "veste buna". Mesajul si lucrarea lui Hristos sunt vestea buna; vestea despre vindecare si salvare. Implinirea Legii. Este vizibil la cei patru eveanghelisti, echilibrul perfect al Invataturii lui Iisus dupa legea pamanteana si cereasca. (...)

Toma insista pe parte elitista a invataturii: Iluminarea, Imperium caeleste, imparatia cerurilor. Gasim parabole ale Regatului ales. Si tema transformarii, metanoia. In ansamblu, Toma nu apare interesant de mesajul integral (vindecare plus mantuire), ci mai ales de tinta finala a actului hristic: Imperium caeleste cucerit in noi. Experienta mistica.

Ce este imparatia cerurilor? Cand vine ea? Cum intram in ea? Care-i calea? Cum este intalnirea cu Tatal ceresc? Asemenea intrebari predomina in Evanghelia dupa Toma. Ioan, in Evanghelia intocmita dupa el, surprins inclinarea lui Toma spre tema Iluminarii. Ioan noteaza ca, la Cina cea de Taina, Toma l-a intrebat pe Hristos: "Cum putem sa stim Calea intr-acolo?" Calea, in greceste se zice methoda. Se mai zice si techna, arta.

Toma vrea metoda salvarii, a eliberarii. Hristos ii spune atunci: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Prin Mine se ajunge la Tatal." (Ioan, 14) (Nu-i intamplator ca, dintre evanghelistii canonici, numai Ioan vorbeste despre Toma si-l pune in lumina.)

Metoda (calea) este: faptura, viata si cuvantul Lui.
Faptura este divinitate intrupata.
Viata este sacrul intrat in istorie.
Cuvantul este legea revelata.

Toma apare preocupat doar de evenimentul Revelatiei; dobandirea Cunoasterii supreme si experimentarea Cerului. Hristos a dat cheia acestei experiente, zicand: "Imparatia Cerului este in voi". Este una dintre cele trei propozitii care au civilizat lumea. Este propozitia care a scos omenirea din faza relatiei subiective cu cerul. Relatia omului cu cerul era intemeiata pe frica si dualitate. Cerul era receptat ca exterior omului, undeva foarte departe, undeva foarte 'sus'. Radacina fricii este dualitatea. Dumnezeu era vazut ca despartit de om, zdrobindu-l cu maretia Lui, din departari. Hristos cladeste relatia de dragoste fata de cer, cand zice: cerul este in noi, este parte din noi, ne compunem toti din materie cereasca, putem face experienta lui in clipa de fata, chiar acum!

Toma era fascinat mai ales de aceasta revelatie: "Imparatia Tatalui se intinde pe tot pamantul, dar omul nu o vede" (Rostirea 113) "Ceea ce asteptati a si venit, dar voi nu cunoasteti" (Rostirea 51)
A cunoaste pana la iluminare: "Voi veti deveni ca mine si Eu o sa fiu cu voi!" (Rostirea 108)

Circa jumatate din parabolele acestei Evanghelii descriu cifrat Imparatia. Descriu enigmatic. De ce astfel? Pentru ca intrarea in Imparatie este o tacere. Iar cuvintele obisnuite distrug tacerea, distrug sfintenia... Numai cuvintele tainice fac sa inceteze logica distructiva si instaureaza tacerea. Cuvintele enigmatice duc la stingerea cuvintelor: iar Imparatia este dincolo de cuvinte. Cuvintele enigmatice ale Mantuitorului produc Tacerea totala a cuvintelor. Mintea este, astfel, transformata. Dualitatea mintii dispare, impuritatile dispar; batranul va deveni prunc: sugestie pentru transformare, pentru metanoia.

Alte enunturi frapante paradoxale: miscarea coexista cu repaosul. Inceputul explica sfarsitul, omul contine cosmosul. Fiinta contine neantul si neantul contine fiinta. Revalatia Imparatiei survine in mintea care a depasti contrariile, a unificat totul in sinea purificat mentalul de fantasme, imagini, coduri duale.

Evangheliile sinoptice, si in primul rand cea a lui Matei, pastreaza un oarecare dualism pamant-cer, interior-exterior, om-divinitate. Ioan inlatura acest dualism, iar Toma se preocupa in exces de depasirea oricaror contrarii.

Dupa Toma, Hristos ar f vorbit si despre transformarea simbolica a femeii in barbat (vezi Rostirea 114). In aceasta imagine se citeste si un paradox initiatic: continuturile inconstientului (conotate ca fiind feminine, debordante, in plina fierbere si in facere) trebuie sa se articuleze la constiinta (conotata masculin): si survine unificarea fiintei. Dar putem citi aici si un mesaj ma simplu, mai direct: imaginea aceasta corecteaza o mentalitate eronata a vremii despre non-accesul femeii la revelatie.

din Vasile Andru, "Evanghelia dupa Toma", Editura Orfeu, 2000

(va urma)

visul

PHOTO: vi.sualize.us

"De-ar fi ragaz doar visul, cum s-a zis,
O tihna pentru cugetu-ostenit,
De ce, atunci cand brusc ai fost trezit,
Crezi ca ti s-au furat comori in vis?
De ce, cand te trezesti in zori, ramai
Posac intreaga zi? Esti jefuit
De-un dar launtric si nedespartit
De tot ce-i bun in tine. Te mangai
Cu dulcea toropeala, poleita
In ceas de veghe de-un zugrav grabit
Cu vise,-al umbrei biet reflex ciuntit,
Al vistieriei, lume nenumita.
O strimba-n cioburi Ziua. Cine esti
Tu, ce-n taram de vis te regasesti?"

J. L. BORGES, Visul

buna dimineata

"Nimeni să nu reducă la lacrimi şi reproşuri / Această demonstraţie de măiestrie / A Domnului care, cu magnifică ironie / Mi-a dat în acelaşi timp cărţile şi noaptea” Aceste două daruri care se contrazic: multe cărţi şi în acelaşi timp noaptea, incapacitatea de a le citi...

Borges care nu ma lasa sa dorm...

LEGENDA PRINTULUI SIDDHARTA

Buna dimineata tuturor! Acum ma duc sa dorm si eu putin... :)

ochiul de vis aburit

mi-e-n somn o geana de plumb adormit

as vrea sa incerc lunecarea

spre stramta chilie a ceasului greu

cand ochiul- de vis aburit-

va sfinti in cele din urma odihna

plecarea-

visul e aidoma paltonului-trup

intors pe partea celalalta

si nu-i intuiesti petecul stramt-

mirosul uzat-

captuseala de har

profanata-

hai, intinde-te

uita o clipa de tine

priveste in adancul celui ce- surprins-

din lumini se aprinde

sfiosul neprihanitul

de dincolo de ochiul obosit

un indemn reinvie

si-n fiecare inspiratie a mea

doar darul sa-l privesc

uitand de marginime

iata oul fecundat

ma aflu in plina gestatie

mangai pruncul pregatit sa se nasca

si-l indemn sa aiba curaj sa-si divida -dupa expulzare-

rasa cea casta

parca ii recunosc mirosul

atat de familiar

asa trebuie sa miroase lumina

a negraire

a tagada

a viata

ca si cand, inchizand ochii

te-ai redescoperi pe tine prunc nenascut

dintr-o data

astfel simt somnul visarea

mereu-

Maria, trezeste-te!

am nevoie de tine aici!

si incep din nou si din nou si din nou

alta viata