"Nu se spetea sa-si cumpere lucruri si apoi sa le pastreze mai dihai decat propria viata.
Nu alerga dupa gateli. Dupa vesmintele care-i impodobesc pe cei sluti si pe cei daunatori.
Neinteleasa, parasita pana si de sotul ei, mama care inmormantase sase copii, dar nu si firea ei prietenoasa, straina in ochii surorilor si nurorilor ei, lucrand prosteste pe degeaba pentru ceilalti- nu agonisise avutii sa le aiba in ziua mortii. O capra de un alb murdar, o mata cu picioarele strambe, niste ficusi...
Si noi toti, traind in jurul ei, nu intelesesem ca ea era dreptul acela despre care vorbeste proverbul si fara de care nu exista sat sa poata dura.
Nici oras...
Nici pamantul nostru intreg..."
Soljenitin, Casa Matrionei-
Fragment preluat din "Jurnalul Fericirii"
"Lumina lumineaza-n intuneric si intunericul n-a biruit-o!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu