Bai Stanesc, lasa-ma sa dorm!
Si sa visez...
"Eu te-am rupt pe tine din aer,
zeitate melodioasa, subtire,
ca sa-mi trec inelul bratului meu
in jurul mijlocului tau nervos ca un deget.
O, revarsare de mirosuri suave,
alergare de iepuri; albire de ziua;
lina topire de lumi ale ghetii!
Alunecare a pletelor, geamana
cu singuratatea neagra a pamantului...
nu te voi invata niciodata
niciun cuvant din limba dupa-amiezelor.
nu-ti voi destainui niciodata
niciun adevar al nemiscarilor.
Ramai deci cu mine, ramai,
intruna curgand peste bolovanii albastri
ai ochilor
pe sub salciile aramite de toamna
ale coastelor,
si-adormi tu, adormi
sub cortul suierator al trupului meu,
visand ca esti treaza."
(Nichita Stanescu - "Cantec de dragoste")
Asculta Radio Vocea Sufletului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu