sunt nopti in care vantul toamnei
isi spinteca propria-si respiratie
pentru a se darui pamantului inasprit
gerului celui din urma
viforului-
ghetii-
sunt nopti in care glasul pamantului
nu-ti mai sopteste
nicio taina
pentru ce te-ai intunecat
glas al meu?
care pricina ti-a impovarat
saltul?
stai cu coliva in mana
martor sincer la propria-ti ceremonie funerara
ce astepti?
cumva groparul
care are sa-ti smulga cu clestele din mana
o alta coaja de pe carnea tremuranda
a omului-ou?
vezi ca are sa ti-o ingroape adanc
unde nici cu gandul n-o vei mai patrunde
nici macar in ceasul cel aspru
al nevoiasului plans
sa-mi crestezi pe frunte insemnul
sa nu uiti de mine,
prietene
poate are sa ma recunoasca in cele din urma vreun Inger
vreo noua silaba
vreun nou lut
vreun alt cant
Eli Eli
cate alte morti ne va spinteca vazduhul?
pana unde, Doamne, caderea
din lumini spre adanc
?
am primit cu sufletul deschis darurile Tale,
si nu pot sa ma-nchin altfel
decat adormind
cu inCredere
in fierbintea Ta soapta
inteleg ca vrei sa ma rupi in bucati
nu stiu insa
cine va gusta la vremea cinei
cu placere si pofta
din aceasta sare grunjoasa
care sunt
iata
ma ridic de buna voie
pe varful picioarelor
si-am sa-mi dau voie sa cad
pana cand el-
cel pe care l-ai rugat, pesemne, sa(-mi) fie aici
din nou ma va prinde
ce de mirari
ce de intamplari ivite de nicaieri
de pretutindeni
din tainica chilie
pe care au numit-o
i n i m a
cred ca ti-am mai spus candva:
"nu credeam sa-nvat
a muri vreodata"
iubite!
e bine!
de ce sa nu fie bine?!
astazi
-daca te-as reintalni-
m-as bucura ca esti
eu
*******
"Cunosc purtarea ta; nu eşti nici rece, nici fierbinte. Ar fi mai bine să fii sau rece sau fierbinte. Dar pentru că eşti căldicel: nici rece, nici fierbinte, te voi scuipa din gura mea."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu