marți, 20 noiembrie 2012

aceasta splendoare. aceasta murire.


ce zi, prietene!
ce zi, omule!
cata lumina strafulgerand creasta prezentului timp

daca-as avea o inima 
cat o particula de lumina rapita din soare
as cuprinde fiecare faptura
intr-o neimpovaratoare imbratisare 

fiintele pe loc si-ar reaminti
lumina din lumina
ca sunt

simt cum plec din mine
cu fiecare secunda
pe care o respir

plec 
doar pentru a reveni aici
mai imbogatita
mai necuprinsa, cumva
mai fireasca
mai patrunzatoare

ametesc 
iar
ma pravalesc
iar

lesin

si apoi ma trezesc
in plin zbor

si iata-ma din nou
in camera ce are pe perete
umbra unui soare imens
cu sapte raze arzand
intr-un  singur dor

si nu mai stiu nici eu
daca am visat cumva ca sunt lumina
sau lumina din mine a visat
ca e om

nu stiu unde sunt
nici cine a provocat aceasta splendoare
aceasta cadere
aceasta murire

dar ce bucurie
ca esti aici-
langa mine

 ca suntem impreuna
iar si iar

in visul
aceluiasi
zbor

Asculta Radio Vocea Sufletului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu