miercuri, 8 februarie 2012

Veronica se pregatateste sa moara

Pentru ca azi-noapte a fost Luna Plina, am profitat din plin de starea de trezire care ma bantuie mai ales in nopti de felul acesta si mi-am ascultat indemnurile sufletesti. Recunosc ca nu am cazut in vreun delir citindu-l pe Coelho, poate si pentru ca, daca-l citesti inainte pe Borges, Coelho e mic copil, cu premiile lui cu tot. Asta nu inseamna ca ii contest o anume valoare pe care sa zicem ca o are. Recunosc sincer ca, fascinata fiind mai degraba de alti autori, l-am neglijat pe domnul in cauza, asadar acest aspect nu-mi permite sa vorbesc prea mult pro sau contra sa. Am citit Alchimistul- ca fiecare, mi-a placut dar nu mi-a provocat niciun fel de revelatie. Adica, povestea din "Alchimistul" o stie cam orice visator care s-a apropiat cat de cat de 'povestile nemuritoare' ale copilariei.
Dar si pentru ca de la un timp incoace am lasat cartile sa ma aleaga pe mine, s-a intamplat ca eu si Coelho nu prea a fost sa ne intalnim. In sfarsit...
Azi-noapte nu stiu ce s-a intamplat ca ii tot dadea sufletelul meu cu: trebuie sa vezi filmul asta! trebuie sa-l vezi! Asa ca, Luna Plina fiind, am decis sa-mi ascult sufletul, chiar daca m-am culcat pe la vreo 5 am, asa (asta e, nu mai are niciun rost sa ma dezic de bioritmul meu lunar, nocturn) si ... am avut o surpriza tare placuta, care, intamplator, mi-a mangaiat o anumita rana...
Si m-am gandit mult, pana am adormit m-am tot gandit cum ca noi chiar traim intr-un fel de azil si unii chiar refuzam sa ne mai deschidem si m-am gandit ca e trist, e trist ca prea ne-am legat de lumea asta virtuala si acolo, afara, miracolul ne asteapta. Desigur, eu am trait si traiesc multe miracole legate de lumea asta virtuala- nimic de zis. Si da, e adevarat ca unii dintre voi nu sunteti aici si drept urmare nu pot sa va intalnesc zi de zi pe strazile pe care ma plimb... si totusi, offf, totusi... e important sa gasim iesirea din acest azil, din propriul azil care e in noi insine... Si e si mai important sa vedem miracolul de fiecare zi si sa ne amintim, daca am mai avea cateva saptamani de trait, ce am face? Cum le-am trai? Cu cine am vrea sa ne intalnim? Vocea carui om am vrea sa o auzim? Pe malul carei mari ne-am dori sa pasim? Cu cine am bea un ultim pahar de vin? :)

Asadar, daca va trage inima si aveti timp...


VERONICA SE PREGATESTE SA MOARA

4 comentarii:

  1. Filmul m-a dezamagit iar actorii...sunt frumosi si cam atat.Coelho este foarte popular dar cartile lui,daca sunt bine analiza,nu sunt chiar atat de existentialiste.Jose Saramango mi se pare mult mai bun desi este cam controversat si aici ma refer la Evanghelia dupa Isus Cristos.In fine,o seara si o noapte linistita!

    RăspundețiȘtergere
  2. ce anume te-a dezamagit la film?
    Mie mi-au placut si actorii, chiar nu mi se pare ca sunt frumosi si atat. Sunt tineri- e adevarat si poate ca nu sunt geniali, dar sunt frumosi si talentati :) Recunosc ca am pornit cu preconceptia ca tipa n-o sa-mi placa (nu e genul meu de actrita- tipologic vorbind) si m-a surpins placut. Dar na, cati oameni, atatea pareri. :) Nopate linistita si tie, Ionut!

    RăspundețiȘtergere
  3. Vroiam o abordare mai aproape de religie.Sunt de acord ca au talent dar,parca lipseste ceva in interpretarea lor...acel ceva care te diferentiaza.Poate nu ma pricep la film sau poate nu vad filmul cum trebuie.

    RăspundețiȘtergere
  4. pai e chiar okei, e punctul tau de vedere. E important sa zici ce ai simtit tu. Si cred ca in fiecare cade altfel, e normal sa fie asa. :)

    RăspundețiȘtergere