"Sa prinzi tu crivatul si sa-l innozi de gatul meu
cum carnea se innoada pe scheletru,
O, tu, cuvant, gandit mereu
sa-mi fii tu mie spectru!
Stateam pe tron, coroana imi cazuse,
iar ochii sub sprancene imi cazusera pe jos,
si-acum nu stiu de ce ma si seduse
punctul din centrul cercului cel cercuros.
Intepenise peste limba mea cea vorbitoare
cuvantul meu nemuritor
ti-am spus eu tie, oare, oare
ca n-am nevoie eu de aripi ca sa zbor?
Ti-am spus eu tie, oare, oare?"
Nini cel Stanesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu