marți, 28 februarie 2012

Doamne, azurul...


Ne explica tot Esenin cum sta treaba cu focul care ne parleste:

"Doamne, azurul fara fund
E poate pantecu-ti rotund

Si soarele, buric de aur

Cu care vezi si munti si plaur.


Vrei tu-n carlige sa ne prinzi

De stele, cand te uiti spre noi?

Intr-ale lacului oglinzi
Luceferi blonzi desfoi, desfoi.

O plasa mica de pescar

Nicicand nu prinde somnul mare.

Tu nu ma vei tari-n navod

Spre casa-ti nalucita-n zare.


Daca te bizui, vino gol,

Tulbura apa cu namol,

Si rasaritul, vasc si smoala,

Arunca-mi-l pe cap din poala.


Fa buza focului sa arda

Pacatul din lumescu-mi trai

Si-abia atunci, cu-n varf de barda
Da-mi aripi, sa ma urc la rai."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu