3 IRON

Nu cred ca am vazut un film care sa descrie atat de bine cam ce cred eu despre iubirea dintre doi oameni. Cei care ma cunosc mai bine stiu ca sunt experta in taceri de felul acesta, iar cand mai dau si de cineva care nu simte nevoia sa tulbure aceasta liniste, ba, din contra, se simte ca pestele in apa savurand aceasta tacere, e raiul pe pamant! Acuma, sa nu va inchipuiti ca nu am si eu momente de adanc delir si poate, zile cand nu ma mai opresc din vorbit! Insa, pe de alta parte, nu-mi amintesc sa fi iubit cu adevarat o persoana iar in prima clipa cand am vazut-o sa nu amutesc! Amutesc, exact asa ca-n filmul asta si orice explicatie sau vorbarie nu-si mai afla sensul in clipa aceea. Inmarmuresc, ca si cand cineva din launtrul meu intelege maretia acelei intalniri si se minuneaza! Atat! Si stie ca tot ceea ce mai trebuie sa faca in clipa aceea este sa savureze momentul respectiv prin toti porii fiintei. In fine, nu despre mine vreau sa vorbesc, cu toate ca filmul acesta parca descrie cel mai ascuns coltisor al fiintei mele! Nu stiu ce "trecuturi" am eu cu istoria si cultura acestor popoare, dar se pare ca regizori precum Kurosawa sau Kim-Ki Duk definesc poate cel mai bine taina ascunsa a sufletului meu! Oricum, ce ramane dintr-o mare intalnire? Amintirea felului in care esti privit, culoarul de lumina care se deschide, facand loc unei comunicari care nu tine de vorbe inutile si cuvinte, sunetele din camera sau cainele latrand undeva in curte. Dar cel mai mult, lumina privirii! Atatea amintiri cu oameni care s-au asezat langa mine, si deodata au tacut! Cateva minute mai tarziu mi-au zambit si deodata... LUMINA! In intuneric, Lumina!Cuvintele dispar, pentru ca ele nu pot lua viata daca nu se naste mai intai gandul ce le creaza! Si eu cred ca ne putem intelege foarte bine doar prin aceste ganduri, mult mai bine decat prin cuvinte, cred foarte tare in asta! Cuvintele sunt atat de precise si nu au cum sa poarte in ele toata incarcatura semnificatiei. Pe cand gandul adevarat te umple de adevar, si atunci, de abia atunci RECUNOSTI si INTELEGI! Cel putin asa cred eu! Dar se pare ca nu numai eu...

P.S. Simt nevoia sa-i mai multumesc inca odata lui Radu! Datorita lui am ajuns, in sfarsit, la acest regizor. Stiam de el, dar ca un Pesti veritabil, am asteptat valul potrivit care sa ma ghideze inspre el. Si a meritat... Caci toate se intampla la momentul potrivit, pentru a putea intelege mai bine si mai bine si mai bine...