Lectii mai vechi, mai noi

Imi recitesc si eu poeziile, copilariile :) ... Doamne, pe unde am mai fost si eu cu ani in urma? Doamne, pe unde oi mai fi acum? Doamne, cate amintiri, rataciri si reveniri... :)

Alchimie

"take my hand and follow me"
said the devil
with his blue eyes
with his red smile
teeth like diamonds

follow me, coward!
... and I did...

'cause there's a place
after this meeting with fire
full of virgin snow
where I cand dance naked
only me and my lover
for a dream
for an year
for one hour...

24 nov. 2004, Sibiu

***

This earthquake inside my skin
these broken walls inside my spirit
how to rebuild them?
how to meet with my Self again?

how big in our Universe
bigger than us
killing parts of us
just to keep us Alive
for another day

these crazy women inside of me
running in circle
never stoping
NEVER
never stoping

savage animals
biting me from inside out
eating me more and more every day

and this child
CRYING
never wanting to grow up

candles again
burning in my soul, in my eyes
IMAGES... ancient images
HISTORY or MADNESS?

never an old lady

24 nov. 2004

P.S. N-am sa uit niciodata noaptea in care am scris poeziile astea... camera goala, eu, pe la 3 dimineata cocotata pe masa, cu plapuma pe mine si cu o lumanare langa, priveam pe geam cum ninge si nu intelegeam de unde atatea vise, si oameni si paradoxal, singuratate! Trebuie sa scriu poeziile astea, sa intelgem cu totii cate nelinisti avem de rumegat si de incinerat pana sa ajungem la PACE!

***
Where are you, Nichita?
Tell me about your lion love
bitting your face, again and again

unexpected lions jumps into my thoughts
unexpected gardens and jungles
full of savages
dancing around a big fire

who am I to have this?
bleeding in mud
loosing my reality
argiung with angels
yelling at God

a lion bited me, Nichita
I'm wounded forever
it's drinking my blood
but never kills me

I'm not a rational woman anymore
but I understand LOVE for the first time

24 nov. 2004

UNgandUNnesomn

nu mai scartaie nicio zapada
nu mai cade nici macar un fulg de nea
fir-ar al dracului ce ma poate enerva
un gand un nesomn al altuia

mai canta-mi un cantec cu foste fecioare
mai stinge lumina din cluburi de fum
sa-mi intre trecutul cu zapezi albe-n pumni
sa cred in minuni, sa mai cred in minuni

dar nu se mai satura ielele-ursitoarele
arunca din ceruri acelasi blestem
si facem din iubire un penibil harem
tampitii de noi, atata putem

ce noapte bizara- de-ar stii, ar pleca
dar nu mai asculta nici el de tacere
fir-ar al dracului, ce ma poate enerva
gandul ca te mai pot intalni undeva ...

7 ianuarie 2004, Arad