marți, 18 decembrie 2012

scopul oricarei vieti este bucuria de a trai

                    (sa nu va fie cu suparare, dar poza indraznesc sa mi-o dedic doar mie)

 Desi e o nuvela lunga, ma bate gandul sa o scriu in intregime pe blog... in fiecare zi, o pagina. Cred ca intr-o luna as termina... :) Mare pacat ca aceasta nuvela sa nu fie citita macar de cei care intra pe acest blog... Ma mai gandesc... Pana una alta, a iesit soarele la Sibiu! :)

"- Ce cauti aici se de ce stai pe loc? izbucni Kovrin. Tu nu esti decat un miraj. Asta nu se mai potriveste cu legenda.
- Ce-are a face? raspunse calugarul dupa o clipa, cu o voce linistita, intorcand capul spre el. Legenda, mirajul si eu insumi nu suntem decat plasmuirea inchipuirii tale infierbantate. Sunt o vedenie.

- Atunci nu existi in realitate?
- Crezi ceea ce vrei, spuse calugarul cu un zambet usor. Insa, din moment ce inchipuirea ta exista si face parte din realitate, inseamna ca fac parte eu insumi din realitate.
- Ai trasaturi imbatranite, inteligente, extraordinar de expresive, ca si cum ai fi trait cu adevarat peste o mie de ani. Nu stiam ca inchipuirea mea poate sa creeze astfel de fenomene, spuse Kovrin. Dar de ce te uiti la mine cu atata bunavointa? Ma gasesti pe placul tau?
- Da. Faci parte dintre putinii care pot fi numiti pe buna dreptate alesii lui Dumnezeu. Tu slujesti adevarul vesnic. Gandurile, nazuintele tale, stiinta ta uimitoare si intreaga ta viata poarta pecetea divina, cereasca, fiindca sunt inchinate ratiunii si frumosului, cu alte cuvinte, a tot ce este vesnic.
- Vorbesti de "adevarul vesnic"... Dar acest adevar vesnic este el oare al oamenilor si le poate fi de folos, atata vreme cat nu exista o viata vesnica?
- Dar exista o viata vesnica? 
- Crezi in nemurirea oamenilor?
- Desigur.! Un viitor mare, stralucit va asteapta pe voi, oamenii. Si cu cat vor fi pe pamant mai multi oameni ca tine, cu atat mai curand se va infaptui acest viitor. Fara voi- slujitori ai celui mai de seama principiu, care traiti liber si constient- omenirea ar da gres. Daca ar fi trebuit sa urmeze cursul dezvoltarii ei firesti, ar fi asteptat multa vreme sfarsitul vietii sale pamantene. Dar voi o conduceti cu un avans de cateva mii de ani spre imparatia adevarului vesnic si in asta consta marele vostru merit. Voi intruchipati binecuvantarea Domnului, care s-a revarsat asupra omenirii.
- Si care e scopul vietii vesnice?
- Scopul oricarei vieti este bucuria de a trai. Adevarata bucurie consta in a sti si viata vesnica va darui mereu marete si necesare izvoare din care sa se adape mintea omeneasca dornica de a sti. In acest sens sta scris: In casa Tatalui Meu multe lacasuri sunt.
- Nu-ti inchipui, exclama Kovrin frecansu-si mainile de multumire, ce mult imi place sa te ascult!
- Cand vei pleca insa, ma va framanta problema realitatii tale. Esti o fantoma, o halucinatie. Inseamna deci ca psihicul meu este bolnav, ca nu sunt normal.
- Ei, si? Chiar daca ar fi asa, n-ai de ce sa te nelinistesti. Esti bolnav fiindca ai muncit peste puterile tale si ai obosit. Inseamna deci ca ti-ai sacrificat sanatatea pentru o idee si nu-i departe vremea cand iti vei da viata in acelasi scop. Ce poate fi mai frumos? Spre asta nazuiesc, indeobste, toate fiintele nobile si superioare.
- Daca ma stiu atins de o boala mintala, cum oare mai pot crede in mine?
- Dar cine iti spune ca oamenii de geniu, in care crede o lume intreaga, nu au avut vedenii? Savantii sustin astazi ca geniul este vecin cu nebunia. Afla, prietene, ca numai oamenii de rand, masa cu spirit de turma este sanatoasa si normala" A. P. CEHOV


Asculta Radio Vocea Sufletului

2 comentarii: