joi, 6 decembrie 2012

dor de taramul acela


iata
noptile-si cern albul cenusii
trecuturi aspre se topesc in creuzete arzande
ora anunta miracolul-
 intalnirea

stam fata in fata cu noi insine
fiecare dupa chipul si culoare sa
vorba poetului-

 eu inca nu stiu literalmente ce vad

desi simt limpede cum fiecare atom din corp
isi dezveleste povestea
cum fiecare pas ma poarta
spre ceasul infiorarilor dintai
si din urma

intr-o noapte, 
din marea intunecata care sunt
a iesit un fel de dOMn
purta un sacou
dar nu mi-e ingaduit sa vorbesc 
despre asta

l-am privit drept in ochi:
- 'cunostinte vechi'
imi raspunde
- 'nu mai ai niciun fel de putere asupra mea, razvratitule
astazi traim in lumi diferite
si iata, ne tulburam unul pe altul
 tu imi rascolesti trupul
eu iti limpezesc 
Amintirea

nu stiu cine e mai castigat in povestea asta
Cel care ne-a pus fata in fata probabil 
stie mai bine

esti atat de solemn
dar atat de singur
priveste si tu in jur
Iubirea isi saruta astazi copiii pe gura!
Ce-ai sa te faci cand fiecare suflare
fiecare celula
va sti intr-o miime de secunda
ca ce oferi tu 
nu e niciodata de-ajuns?

am nevoie disperata de un somn adanc
fara amintiri stravechi
fara vise
mi-e dor de-o liniste ancestrala
de-o imbratisare autentica
pura

si 
desi sunt convinsa ca am gasit acele brate
in siguranta carora as putea mai mult ca sigur
sa am un astfel de somn

gandesc ca poate trebuie sa mai astept
o vreme

pesemne din acel taram
n-am sa ma-ntorc nicicand
inapoi

tinerete fara de batranete
si viata fara de moarte
aici e cheia?!

aici e cheia!
sa nu pasesti nicicand
dar nicicand
INAPOI

marturisesc sincer:
mi-e dor de taramul acela!
si mi-e si foarte foarte
foarte
somn

...


n-a mai ramas nimic de spus

afara doar de

acta
 non verba

Asculta Radio Vocea Sufletului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu