spre Basarabia lui draga

Vasile Gafencu, tatal lui Valeriu, un roman martirizat in Siberia

Am citit acest fragment acum cativa ani... il citesc acum iar si stiu ca il voi reciti candva iar... si iar... Si nu doar acest fragment, ci intreaga carte. Simt cum se cutremura fiinta in mine, pana la lacrima si dincolo de ea. Va rog din suflet sa cititi aceasta carte. Va rooog... Din sufletul mai mic va rog! Va rog din suflet... As vrea sa am inspiratia de a scrie ceva si a va convinge, dar chiar nu ma simt vrednica a vorbi despre  aceasta carte...

"In aceasta perioada intervine cedarea Basarabiei trupelor sovietice. Familia Gafencu trece Prutul si se refugiaza la Iasi. Valeriu impreuna cu tatal sau revin in Basarabia ocupata, pentru rezolvarea unor lucruri legate de gospodaria parasita. Trec apoi pe malul drept al Prutului, ferindu-se de trupele sovietice care fixasera frontiera pe malul raului. Acum are loc un episod cutremurator, descris de Virgil Maxim: 

Dupa ce se vad pe tarmul drept al Prutului, batranul, dupa o scurta odihna, se ridica si, multumind lui Dumnezeu ca l-a ajutat sa-si asigure familia, isi imbratiseaza fiul si face ultima marturisire din viata lui:
- Te-am adus pana aici ca sa ai grija de mama si surorile tale. Te incarc cu aceasta raspundere in fata lui Dumnezeu. Eu trebuie sa ma intorc intre ai mei.
Valeriu e tulburat. Batranul ii observa emotia si continua:
- Ce ar zice toti fratii, fratii nostri basarabeni si cum mi-as mai ridica ochii la cer daca si eu, si altii ca mine, care pana acum am luptat pentru afirmarea sufletului romanesc pe acest pamant, am fugi din calea asupritorilor si n-am lua parte la suferinta care ne asteapta?

Valeriu intelege pozitia sufleteasca a tatalui sau si nu incearca sa-l faca sa renunte la hotararea sa. Isi da seama de inaltimea starii lui de constiinta si isi propune sa nu se dezminta nici el, ca fiu vrednic al aceleiasi credinte in Dumnezeu si in viitorul neamului sau. 

- Vor veni si vremuri mai bune, dar acum e nevoie de jertfe- adauga batranul. Si imbratisandu-si inca o data fiul, facandu-si cruce, se indreapta spre mal si trece Prutul inot spre Basarabia lui draga. La putin timp este arestat si trimis cu un lot de romani basarabeni dincolo de cercul polar, unde, in conditii groaznice de viata, moare dupa un an de zile, cu gandul la Dumnezeu, caruia I-a incredintat pe cei dragi ai lui. Cineva, scapat ca prin minune, i-a relatat lui Valeriu aceste lucruri."

Sfantul inchisorilor

Asculta Radio Vocea Sufletului