"Invizibil ti-e glasul, ca fumu-n odaieIn smerenia rugii genunchiul se-ndoaie
Prin divine ovese-mi gasesc nutreminte,
Ajutor de nadejde si prieten cuminte.
Minereuri solare incolti-vor pe lume.
Adevarul etern n-are fata si nume.
O clepsidra e visul, ce anii-i citeste.
Mana ta mai strecoara nisip printre deste.
Dau cuvintele-n parga pe-o tainica glie,
Unde gandul se-nfasura prin colilie.
In crapatele maini ridicate spre zare
Line dangate pun temelii de altare.
Bucurie da floarea ta rupta-n livada,
Urma pasilor scrisa pe-ntaia zapada.
Dar mai mandra e pulberea-n blanda risipa
Decat pleoapa cazand la un fosnet de-aripa."
Serghei Esenin, 1916
Asculta Radio Vocea Sufletului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu