motto: "Cu degete albe daca bat in fereastra/
voi credeti ca ninge si nu m-ascultati!"
Mi-am amintit ziua aceea cand am aflat 'sentinta'... Astazi mi-am amintit, povestindu-i unui coleg drag de-al meu. A ras in hohote, asa a ras ca a inceput toata cafeneaua sa zambeasca complice... Semn bun! O fi ceva adevar atunci in vorbele mele...
Era o zi frumoasa de mai, insorita... si am iesit la plimbare cu o colega. Si ea deja stia, pentru ca asa e la noi, cei alesi stiu, cei 'nealesi' sau cu capul taiat- nu stiu! Si ea a fost sincera si mi-a spus ca stie ca ea e dintre cei alesi. Si era atat de apatica, imi spunea ca de fapt ea ar vrea sa stea acasa, ca se bucura dar era okei si daca statea acasa, cu familia ei si... ... ...
Si imi venea sa-i spun: ar trebui sa infloreasca copacii pe unde treci acum, ar trebui sa zambeasca toate florile pamantului, ar trebui ca fiecare nor pe sub care treci sa cearna petale albastre... Dar tie ti se cuvine sa fii acolo, pe lista aceea, nu? Si drept urmare, nu poti sa te bucuri si nu poti inflori copacii... si nici norii sa-i faci sa cearna petale albastre nu poti sa-i indemni.
Si asa de tare m-am intristat cand am inteles ca unora li se cuvine sa aiba ceea ce altii doar in vis primesc, incat mi s-a facut rau! Da chiar mi s-a facut rau fizic atunci... Am sunat-o pe o prietena si am rugat-o sa vina dupa mine, pentru ca nu pot sa ma tin pe picioare... Pentru ca nu inteleg cat de cinica si de ironica poate sa fie viata asta, pana unde si mai ales pana cand si de ce?!
Si acum, iubitul Esenin m-a ajutat sa-mi reamintesc acea zi... Am ascuns-o atat de bine inauntrul meu, incat am uitat pur si simplu de tot ce am simtit atunci. Si cel mai trist e ca lista aia a aparut doar cand s-a terminat Festivalul... Toti stiam ce si cum, dar nimeni nu zicea nimic! Pentru unii chestia asta nu insemna nimic, drept urmare nu-si omorau timpul cu ganduri legate de lista asta. Pentru altii conta mult prea mult, atat de mult incat nu puteau vorbi despre asta si nici nu vroiau, pare-se, sa-si mai aminteasca vreodata ca au trait o astfel de zi...
Colegul meu a ras cel mai mult cand i-am spus: "cand il revad, atat vreau sa-i mai spun- ca eu inca sper ca sunt pe lista aia, intelegi? Asa m-am nascut eu- e patologic." Eu inca mai sper sa fiu pe lista aia si premiera aia a fost de mult. Si as mai zice un singur lucru: e de-ajuns sa ma gandesc la tine si infloresc copacii pe unde trec, vin primaverile, invie florile de cires, intelegi?! Cu toate ca mi-ai taiat capul si visul si speranta si.... fir-ar sa fie! Fir-ar sa fie daca n-am crezut in tine si daca n-am crezut ca esti singurul om care calca pe-aici si al carui cuvant coincide intocmai cu gandurile si faptele lui! Pentru asta sa ma ierti, caci in asta am crezut si doar din cauza acestei credinte m-am prabusit in halul ala! Si inca mai trag ponoase, dupa cum se poate vedea cu ochiul liber. Si am sa le trag, am sa le trag, prietene, pana cand am sa ma vindec! Numai sa pot inflori copacii cand ma gandesc la tine, caci doar pentru asta ne-am intalnit noi si ne-am imbratisat si ne-am recunoscut. Da-le incolo de interese meschine, mai bine asa: eu vreau sa pot sa infloresc copacii, cand trec pe langa ei gandindu-ma la tine...
Nu stiu daca intelegi... nu stiu, sincer... nu stiu daca intelegi! Dar nu e vorba nic macar despre asta. Asta e doar treaba mea cu mine... Si tot ce e treaba ta cu tine voi invata de-acum sa respect! Ma bucur ca mi-am amintit de ziua aceea... Ce ironie... Oh, prietene Esenin, cat de bine te inteleg... Si tu infloreai copacii, inzapezeai mestecenii cand aveai tu chef, chemai ploi de cuvinte sa mangaie pamantul acoperit de noroi, lutul crapat de o nimicitoare sete... Si ce ironic... lumea asta n-a stiut, pur si simplu n-a stiut ce sa faca cu tine! Asa ca ti-au inscenat o sinucidere! Foarte frumos, aplauze pentru lumea asta! Si pentru toti cei care nu fac nimic sa-i schimbe mersul direct catre prapastie!!
Ma bate gandul sa fac un spectacol despre viata ta, despre poezia ta, despre tine... prietene Serghei. Si ma intreb, oare mai au nevoie acesti spectatori de POEZIE? Oare mai are nevoie aceasta lume de POEZIE? De un spectacol poetic, in care nimeni nu se stramba, nimeni nu se scarpina unde nu trebuie doar pentru a smulge niste apauze anemice?
Stii ceva, Serghei? Asta nu conteaza! Chiar daca o sa fim in sala numai eu si cu tine... numai tu si cu mine... si tot iti voi putea zice: a meritat, lyubimyĭ Poet, sa ne distram asa cum ne-am distrat! A meritat!! Hai ca azi fac eu cinste!
Si dupa ce trece postul promit sa trag si o mica betie in cinstea ta, sau mai bine, stii ceva?! O sa ma-'mbat chiar de ziua mea. Si am sa cant toata noaptea: HULIGAN sunt, HULIGAN! Un huligan care inflorste copacii, tocmai de aceea a hotarat sa se nasca in luna martie!
DA, aceasta este O ALTA SPOVEDANIE A UNUI ALT FEL DE HULIGAN.
DAR RUPT EXACT DIN ACEEASI RADACINA!
P.S. Uneori simt ca as innebuni daca nu as scrie... :)
"Eu am rămas acelaşi,
Cu inima eu am rămas acelaşi.
Ca albăstrelele în orz înfloresc în faţa mea
ochii.
Ţesând din poeme o pânză de aur,
Aş vrea să vă spun ceva duios.
Noapte bună!
Noapte bună, vouă tuturor!
A trecut coasa prin iarba amurgului.
Astăzi aş vrea
Să mă învârtesc în jurul lunii ca o viespe.
Lumina e atât de albastră
Că nu ţi-ar părea rău să mori.
Ei, şi ce dacă par un cinic
Care şi-a legat de spate o lanternă?
Bătrânule şi mult călăritule Pegas,
Îmi mai trebuie mie oare şeaua ta moale?
Am venit ca un meşter aspru
Să cânt şi să proslăvesc guzganii.
Capul meu, ca luna august,
Varsă vinul părului vâlvoi.
Aş vrea să fiu pânză galbenă la corabia
Care pluteşte spre ţărmuri noi…"
fragment din "Spovedania unui huligan" S. ESENIN
Si vocea lui Esenin, recitand din Spovedanie:
Si INCREDIBIL- s-a pornit ninsoarea... parca la comanda Poetului Serghei :)
