Treaz in Iubire

"Fiindca majoritatea lucrurilor au un inteles care le scapa oamenilor din cauza neincrederii lor" Heraclit

Trebuie sa va povestesc ce mi se intampla, e prea frumos sa nu dau mai departe.

Numai ce mai intrebam eu zilele trecute unde gresesc. Si a fost de-ajuns sa pun intrebarea, sincer si curat, ca primesc raspunsuri din toate partile. Recunosc ca actul declansator l-a provocat Bogdan, amintind de 'acea inflacarare care nu-i chiar asa de arzatoare'. Si un iz de intuire a redescoperirii drumului celui bun s-a ivit in mine, incercand sa-i raspund. S-a nascut asa, deodata, din nedumerirea mea, o intrebare:

Cum reusesti sa ramai treaz in Iubire in ciuda tuturor agresiunilor?

Luni am intrat intr-o librarie, pentru ca asa fac eu cand nu ma simt prea bine: merg sa le fac o vizita "prietenilor din rafturi" stiind ca printre ei se gaseste unul dornic sa ma ajute si sa-mi raspunda la intrebari. Si trebuie sa marturisesc ca ma simt mai mult decat binecuvantata pentru darul pe care l-am primit: "Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie" . Parintele Paisie mi-a venit in ajutor! Si pentru asta ii multumesc lui Dionysios Farasiotis pentru cartea pe care s-a ostenit sa o scrie,ingaduind si altora sa invete din experienta sa.

De exemplu,eu imi imaginez ca Iubirea aceea din Corinteni e un 'scut' de har care ne apara impotriva tuturor celor sase feluri de ispitire, cum spunea Parintele Arsenie Papacioc. Cand esti in Centru, in inima, in Iubire, nu ai cum sa fi agresat. In Iubire, esti in siguranta. De fapt, numai in Iubire esti in siguranta. Daca ti se face brusc rau, nu e nimeni de vina, in afara de tine. Daca esti agresat inseamna ca esti suficinent de puternic sa invingi agresiunea, altfel ea nu ar veni asupra ta. Daca nu reusesti, e pentru ca inca nu ai invatat sa (te) iubesti indeajuns. Pe tine dar si pe ceilalalti. Adica, sa opresti legea cauzelor si a efectelor. Te-a enervat soferul? Ei bine, inconstient i-ai trimis un gand agresiv, drept pentru care maine, poimaine, peste o luna sau peste un an, acel gand agresiv se va intoarce impotriva ta. Na, lucrurile astea le scriu pentru mine, pentru ca uneori le uit mult prea repede. Stiu ce forte zac in noi, sunt pe zi ce trece tot mai constienta de ele. Dar ele nu se declanseaza prin incrancenare! Ci prin pace, armonie, incredere si iubire. Si EXERCITIU! Sau multa PRACTICA! :)

Cateva exemple frumoase:

Vroiam sa revad un film pe care l-am vazut prin 2007. Nu ma mir deloc ca am uitat si titlul, si numele regizorului. A fost poate cea mai cetoasa perioada din viata mea, ma rog, Saturn pe sensul vietii, pentru cunoascatori. :) Imi doream foarte tare sa revad acel film, nu stiu de ce. Dar cum sa dau de el? Am hotarat sa ma relaxez, stind ca daca trebuie sa il revad, sigur va gasi Ingerasul o cale sa ajunga la mine. Daca nu, inseamna ca nu am nevoie de el.
Ieri am revazut niste filmulete pe you tube, despre samurai. Si deodata: tana!!! In partea dreapta, vad un chip familiar: era o scena din filmul respectiv! :) Care, apropo, se numeste: 'Curse of the Golden Flower'.



Apoi m-am gandit ca mi-e dor de Don Giovanni. Iar astazi, incercand sa aflu ce opera va difuza TVR Cultural, nu mica mi-a fost mirarea sa aflu: Don Giovanni! :) Na, si tot asa! Sunt mult mai multe exemple, credeti-ma pe cuvant, dar despre unele nu simt inca nevoia sa vorbesc.

Acuma, ati avea mare dreptate sa ma intrebati de ce nu reusesc sa fac la fel si in ce priveste lucrurile mai importante din viata mea? De ce?!? Pentru ca le acord o mult mai mare insemnatate. Si atunci, mintea mea limitata crede ca eu sunt stapana pe situatie, controland-o, si deodata chiar asta si incep sa fac. O controlez eu, atata cat ma duce capul, in loc sa las Universul sa-si faca treaba, stiind deja ca El le va rezolva pe toate mult mai bine! Atunci cand e vorba de lucruri personale, intime, 'de viata si de moarte' ca sa zic asa, imi vine brusc in cap ideea ca, daca stau asa, pur si simplu, risc sa pierd tot. Si gandul ca as putea pierde ceva deja incepe sa-si croseteze calea catre dezastru!

Gata, inchei aici cu delirul ca vreau sa revad in seara asta si filmul cu pricina, vreau sa-l ascult si pe Mozart astazi si mai vreau sa citesc putin si din cartea magica pe care v-o recomand cu mare drag si multa dragoste! Si care carte, printre multe altele interesante, mai zice:

"Omul merita sa fie iubit numai pentru ca este chipul lui Dumnezeu. Nu are importanta nici daca este bun sau rau, virtuos sau pacatos. Omul merita sa fie iubit pentru ceea ce este. Hristos a iubit si s-a jertfit pentru oameni pacatosi, destrabalati: N-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta. (Marcu 2, 17). In acest fel trebuie sa-i iubim pe toti, fara deosebire. Asa precum soarele rasare pentru toti, inteligenti si prosti, buni si rai, frumosi si urati, astfel si iubirea noastra trebuie sa fie ca si iubirea lui Dumnezeu, care seamana cu Soarele si se indreapta fara deosebire catre toate fapturile Sale." Parintele Paisie