PHOTO: vi.sualize.usA batut o data, de doua ori, de trei ori. Nu i s-a raspuns.
Acul ceasului a inceput sa se roteasca deodata invers. Nu mai intelegea nimic: luptase si se razboise cu toata lumea pentru binele acestei planete. Iar acum, dincolo de ziduri, intr-o deplina libertate, ii putea zari pe toti ceilalti- izbaviti, usori, aproape desprinsi de la pamant. Simti un fior cunoscut pe sira spinarii- semana cu junghiul ce i se nastea in suflet ori de cate ori se razboise cu cei rataciti pe drum. Dar nu ascultase niciodata de aceste senzatii, pentru ca ele veneau, mai mult ca sigur, de la necuratul care incerca sa-l incurce in marea menire pentru care venise. Si acum, din nou, acest sentiment; umed, lipicios- ca si cand ai scrijeli cu un turture de gheata cusaturile uzate ale unui trup uscat si ursuz. De parca sufletul le-ar fi stiut pe toate si incerca, intr-un anume fel, sa-i dezlege o straveche greseala.
De dincolo de zidul de opal se puteau auzi rasetele bucuriei. Atunci se hotari sa arunce, prin gaura cheii o scurta privire. Si deodata, stand asa, in genunchi, mic, necajit, si privindu-i pe toti cei pe care ii urase si care se aflau deja pe Taramul Bucuriei- ii descoperi schimbati, altfel: frumosi, mareti si nobili, ca si cand un soi de lumina le-ar fi neutralizat ratacirea. Surprins, le ceru iertare in gand, cu ochii inrositi de lacrimi si sufletul infierat de povara caintei. Exact in acea clipa, auzi o voce, ca prin vis, indemnandu-l: intra!
Si zidul de opal se prefacu in fum, ingaduind Maretului Soare sa-l topeasca si sa-l invinga!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu