PHOTO: vi.sualize.us
Se departau in codru doua drumuri,
Si trist ca nu pot merge pe-amandoua
Si ca sunt doar un singur calator
Oprii si lung eu ma uitam la unul
Care cotea departe prin padure.
Pornii pe celalalt, frumos si el,
avand ceva ciudat, imbietor,
cu iarba lui, si dornic sa ma poarte;
Desi, atunci in zori ele-aratau
La fel aproape si zaceau sub frunze
Pe care nici un pas nu le-nnegrise.
O, mai privi nostalgic catre primul
Si-mi promisei c-o sa-l strabat candva...
Dar eu stiam ca drumurile-s multe
Si nu ma mai intorc din calea mea.
Le-oi povesti cu un suspin acestea
De-acum incolo secole intregi:
Se departau in codru doua drumuri;
Eu l-am ales pe cel mai neumblat-
Si iata, asta toate le-a schimbat.
Robert Frost
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu