marți, 22 februarie 2011

ingaduinta




si deodata am simtit o bucurie-
ca si cand m-ar cerceta
o raza sfintita din cerul azuriu
al printului Bolkonsky

inexplicabil acest sentiment
pe o vreme cenusie ca asta

si atunci m-am gandit
ca poate albastrul acela de care vorbea Tolstoi
il regasesc doar in mine

in mine salvarea
si desperarea
dorul de acasa
si Acasa

in mine calaul
si salvatorul
eroul
si vrajitorul

acelasi trup
proband capete diferite

ca si cand ar depinde doar de mine
si de unghiul din care privesc

credeam ca exista o culme a insolentei-
aceea de a astepta respect, veneratie
acolo unde provoci suferinta si descurajare
cu buna stiinta

acum nu mai cred in asta
nu exista culmi ale unui sentiment

exista doar o pajiste verde
unde ne este permis, din cand in cand, sa ne odihnim
in bratele celor care au regasit -
proband suspine, chinuri, suferinti si lacrimi-

Iubirea

nesfarsita Iubire

7 comentarii:

  1. pajistea verde din launtrul meu :)

    RăspundețiȘtergere
  2. wooooow!!! atunci scrie, badie, scrieeeee!!! :) :) :)

    RăspundețiȘtergere
  3. pai am cam scris ceva in iarna asta. Check Indemn spre poesie :) presimt ca unele chiar o sa-ti placa :) multumesc mult pentru incurajare, am nevoie de asta :*

    RăspundețiȘtergere
  4. http://www.youtube.com/watch?v=5Pze_mdbOK8

    RăspundețiȘtergere
  5. frumoase rândurile tale. le văzusem de două zile dar n-am avut timpul și starea potrivită ca să le parcurg în liniște și să le pot digera pe-ndelete. acum le-am citit și am încercat să le deslușesc. mi-au plăcut mult cele două idei:

    ”in mine salvarea
    si desperarea
    dorul de acasa
    si Acasa

    in mine calaul
    si salvatorul
    eroul
    si vrajitorul

    acelasi trup
    proband capete diferite”

    și

    ”exista doar o pajiste verde
    unde ne este permis, din cand in cand, sa ne odihnim
    in bratele celor care au regasit -
    proband suspine, chinuri, suferinti si lacrimi-

    Iubirea
    nesfarsita Iubire”

    cred că întotdeauna depinde de unghiul din care privim și că oricând putem să învățăm ceva, inclusiv din experiențele neplăcute... îmi place tonul acesta mult mai încrezător și mai pin de speranță?

    noapte bună, Maria.

    RăspundețiȘtergere
  6. draga Bogdan,
    asta tot ma lupt eu sa inteleg... :) si e tare curios, cu cat lupt mai mult, cu atat vin incercari mai pe masura, dar e firesc sa fie asa. cred ca sunt eu mai sensibila de felul meu si trebuie sa ma calesc, ceea ce ar trebui sa fie tot in favoarea mea. Oricum, tonul acesta increzator l-am regasit datorita voua, oamenilor frumosi care sunteti peste tot in jurul meu. pentru asta chiar trebuie sa va multumesc, din inima :)
    Sa aveti si voi o noapte buna si frumoasa, pe masura sufletului vostru. va pup pe toti trei cu drag!

    RăspundețiȘtergere