luni, 14 februarie 2011

50 de bani

Venind spre casa am intalnit un cersetor, dar unul veritabil, parca era Mos Craciun deghizat in cersetor. I-am zambit si atunci s-a apropiat si mi-a cerut 50 de bani. Am scotocit prin buzunare si am gasit 30 de bani. In timp ce ii intindeam mana, ma intrebam daca nu ar trebui sa-mi dau genta jos din spate, sa scot portmoneul si sa-i dau omului mai mult. Dar nu am avut timp sa gandesc prea mult, ca el m-a intrabat din nou: 'nu ai 50? Vreau sa-mi cumpar un covrig!' Asa ca, mi-am dat jos geanta din spate, am scos portmoneul si i-am intins 50 de bani, gandind apoi ca ar trebui sa-i dau ceva mai mult. Si pe cand ma pregateam sa caut in partea unde sunt bancnotele (nu maruntii) omul zice: 'multumesc! pai sa-ti dai cei 30 de bani inapoi, atunci!'

Nu i-am luat, bineinteles... dar mergand asa pe strada, dintr-o data am realizat ca sunt printre oameni un om binecuvantat. Atat!

9 comentarii:

  1. Hmmmmmmmmmmmmmmm.............
    Da-o mai departe, te rog eu mult!!!!!
    pfffff............
    Speechless.....

    RăspundețiȘtergere
  2. Stii ca parintele Arsenie Boca, facea, printre altele, si pe-a cersetorul...............?!

    RăspundețiȘtergere
  3. Minunat. Primim mereu un semn atunci cand avem mai mare nevoie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bluemoon, nu ma prind ce vrei sa zici cu 'da-o mai departe' :) Da, si Parintele Arsenie povestea o data ca a vrut sa-i dea unui cersetor haina sa, dar cand s-a intors, cersetorul disparuse :) iar Parintele a spus ca a fost Iisus :)

    RăspundețiȘtergere
  5. exact la asta ma gandeam aseara, draga Suzana. sunt multi oameni frumosi pe lumea asta, dar se ascund bine (sau sunt bine deghizati) :)

    RăspundețiȘtergere
  6. foarte frumos, într-adevăr. momentele acestea sunt rare căci și oamenii care le pot percepe sunt parcă tot mai puțini... din păcate. bine că le mai simțim noi uneori.

    RăspundețiȘtergere
  7. Bogdan, ai dreptate, sa vezi cum se uitau oamenii la mine ca stau de vorba cu el. Si privindu-i cum treceau si ne priveau, cu inimioare de plastic in mana, mi-am amintit de un personaj interpretat de Joe Pesci din Magna cum Laude: juca in film rolul unui homeless, si la un moment dat ii spune unui student mai 'pretetios': stii de ce nu ma placi? Pentru ca arat asa cum te simti tu! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. parcă îmi aduc aminte de replica aceea :) foarte frumos filmul acela și îmi place că promovează o idee ce mi-e aproape, și anume că în viață nu-i atât de important să primești răspunsuri, cât este să știi să(-ți) pui întrebări...

    RăspundețiȘtergere
  9. da, mi-a placut si mie, atat filmul cat si interpretarea lui Pesci. Da, inteleg ce spui, mai ales ca de multe ori imi rasuna in scafarlie o anume replica: "Raspunsul e o intrebare." :)

    RăspundețiȘtergere