tigrul pazeste poienita?!?

M-am gandit foarte serios zilele trecute daca ma aflu pe un drum gresit.
Am luat mesajele domnului 'anonim' foarte in serios, pentru ca nu cred in intamplare, prin urmare, am eu ceva de invatat de acolo. M-am analizat bine si mi-am dat seama ca si eu imi judec fratii, mai mult decat mi-ar placea sa recunosc; si eu cred, uneori, ca tinandu-mi drumul cat de cat drept, merg impotriva valului (asta e, deja, mandrie, hmmm, parca cunosc de undeva pacatul asta!) sau, ca in bancul ala: cred ca sunt singura care merge pe sens invers. Si de multe ori mi-am dispretuit fratii (mai mult in gand, pentru ca egoul meu s-a smecherit si incearca sa ma pacaleasca, camuflandu-se din ce in ce mai bine si mai subtil). Prin urmare, de cateva zile incerc sa-mi dezvelesc fiecare gand, cu grija si cu toleranta, pentru ca numai in felul acesta pot corecta ce este gresit, acceptandu-mi in felul acesta si partile mai putin frumoase, tolerante, luminoase.

Si da, avea dreptate Einstein: intunericul nu exista, el este doar absenta Luminii (Iubirii). Iar aceste ganduri intunecate mi le imaginez in ultimul timp ca pe o eclipsa: trec usor peste inima noastra- pentru ca asa alegem noi- iar Iubirea- care ne respecta libertatea, se stinge incet, pana cand simtim o tristete adanca tot mai greu de suportat si o deznadejde care ne acopera fiinta.

Azi noapte am avut un vis... am visat iar 'locul acela' pe care il visez de multe ori, in clipe binecuvantate. E un loc care ma face sa ma simt ca in vremea copilariei mele, e un loc unde frumosul si pacea se impletesc atat de puternic, incat dimineata, cand ma trezesc, am senzatia ca am fost Acasa. Eram cu o prietena draga mie, mi-e si ea ca o sora si am vazut 'poienita' in departare: plina de verdeata, de un verde proapsat si de lumini imbietoare. Si, indreptandu-ne spre locul acela, nu stiu de ce am intrebat-o pe prietena mea: crezi ca sunt tigrii acolo? Si ea mi-a raspuns: probabil, pentru ca este un loc foarte frumos!

Totusi, in ciudata acestui 'avertisment' am hotarat ca merita sa riscam pentru a gusta din pacea acelui loc neasemuit de curat si frumos, de poveste. Nici nu am facut noi prea multi pasi, si surpiza: un tigru in fata noastra, agresiv si dornic de niscai carnita proaspata :) Ne-am speriat foarte tare. Am luat-o la fuga printre copaci si am ajuns intr-un loc in care se afla o cladire parasita: drept urmare, toate usile aveau lacat, nu am putut intra sa ne baricadam. Tigrul se apropia foarte incet de noi, pandindu-ne fiecare miscare. Era o tensiune atat de mare in aer, incat am avut senzatia de lesin. Si atunci mi-am amintit din nou: hai sa ne rugam! i-am spus prietenei mele, sunt sigura ca rugaciunea ne va salva! Si am inceput sa spunem amandoua Rugaciunea Inimii si deodata am luat-o la fuga, ghidate cumva de un sentiment de nedescris, am fugit dupa coltul cladirii si acolo, o doamna tocmai ne deschisese usa si ne-a lasat inauntru. Astefel, am scapat de tigru, dar mai mult nu imi amintesc.

De ce am vrut sa va povestesc acest vis? Ma gandesc ca daca drumul meu ar fi fost unul atat de gresit, nu mi-as fi amintit iar in vis de rugaciune! Mi se intampla de multe ori sa visez ca sunt atacata, si de multe ori, in vis, stiu ca rugaciunea ma poate salva! Oare as face asta daca drumul meu ar fi unul atat de ratacit? Sa nu ma intelegeti gresit, am slabiciunile mele, sunt constienta de ele, dar se poate sa fiu pe un drum atat de gresit crezand in vise si in alte treburi din acestea?

Ma gandeam la vise, la reiki, la extraterestrii si la toate astea... si da, cred ca reiki face bine, cred ca extraterestrii exista, dar asta nu inseamna ca ma inchin Flacarii Violete sau Alienului 13. Si mierea de albine face bine, o recomand, mai ales cu scortisoara, dar asta nu inseamna ca ma rog in fiecare dimineata si seara borcanului cu miere. (Doamne iarta-ma!)

Na, am scris toate astea pentru ca eu cred ca avem de invatat din toate, chiar si de la cei care ne spun lucruri mai putin placute. Dar de amendat raul eu cred ca, pe acest pamant, doar Sfintii Parinti pot sa o faca, pentru ca ei au discernamant duhovnicesc si stiu cu adevarat ce este bine si ce este rau. Pe cand noi, pacatosii, mai bine ne rugam pentru pacatele proprii si mai bine spunem o rugaciune daca consideram ca cineva rataceste, decat sa luam piatra in mana si sa aruncam cuvinte grele asupra celui pe care noi il consideram 'ratacit'.. Daca aveti alte pareri, le astept cu inima deschisa! Cu inima deschisa, dar fara a cadea in capcana de care tocmai vorbeam: acela de da cu pietre in ceilalti!

Oricum, eu cred ca daca visez poienita, ea trebuie ca e in mine! Si daca visez tigrul, de buna seama ca si el e tot acolo. Si tigrul nu ma lasa sa ajung la poienita unde e pace si armonie, da? Si vrea sa ma manance... yami! Dar eu imi amintesc in vis de Cel care care a invins moartea, drept urmare, poate invinge orice. Deci, dragii mei, ne intoarcem la Evangelia dupa Toma care zice:

"Iisus a spus:
Ferice de leul pe care il va manca omul
si leul va deveni om.
Si spurcat e omul pe care il va manca leul
si leul va deveni om." *

* Simbologia Leului e complexa. In gandirea gnostica, si mai tarziu in cea psihologica, Leul simbolizeaza egoul si fortele instinctului: dominatia, orgoliul. Cand le stapanesti si le asimiezi, pulsiunile leonice se socializeaza, devin o forta pozitiva: dreptate, intelepciune, protectie. Tigrul, este alaturi de leul cel mai puternic "carnivor", si, de asemenea, "regal".