Shigeru Umebayashi

PHOTO: vi.sualize.us

Demult nu am mai ascultat ceva atat de frumos... danseaza sufletul... si se inalta spre steali... Noapte buna, dragii mei! :)

douasprezece umbre

"La ora asta-n fiecare noapte
Aici, o poarta larga se deschide
Si, ca printr-o perdea de valuri sparte,
Se vad prin ea, tacute si livide,
Douasprezece umbre insirate
De-a lungul mesei plina de bucate.

Inalte spectre, toti cu barbi si plete,
Toti sacerdoti ai tainei care vine,
Isi trec din mana-n mana pe-ndelete
O cupa de argint cu margini fine,
Si fiecare-si moaie-n cupa gura,
Si soarbe, sacra, cuminecatura.

In vremea asta-ncet pe masa suie
Un sarpe veninos, ivit din tina,
E sarpele cu limba amaruie,
De-atatea ceasuri asteptat la cina.
El suie-ncet cu leganari pagane
Si intra, ca-ntr-o pestera, in paine.

Acolo se-ncovoaie din inele
Si-si dramuieste dansul si urcusul,
Zvacnind inca o data catre stele,
Isi face-n mica tainita culcusul.
Pe urma-ncolacindu-se s-o sfarme
Cu limba, rasucita-n varf, adoarme.

Atunci, clintind din barba lui domoala,
Si aplecandu-si fruntea-i fara cuta,
Cel mai batrani dintre meseni se scoala,
Ridica painea-n sus si o saruta.
Apoi, o frange-n maini, parte cu parte,
Si tuturor, in juru-i, o imparte.

Tacuti, toti doisprezece, iau farama,
Si-asteapta-un semn, iar cand se face semnul,
Ei pun in gura-anafora si rama,
Si fiecare simte, sfant, indemnul.
Caci din veninul scurs in painea rupta
Toti doisprezece-acuma se infrupta.

La ora asta-n fiecare noapte
Aici, o poarta larga se inchide,
Si, ca printr-o perdea de valuri sparte,
Dispar prin ea, prin apele-i livide,
Cu buzele aprinse si trudite,
Douasprezece umbre otravite.

Douasprezece umbre mantuite..."

RADU STANCA

schimbarea celorlalti incepe cu schimbarea noastra

Daca tot mai sunt cateva saptamani bune si va iesi Lilith din Pesti (aplauze pentru Pesti :))), hai sa recunosc ca incep si eu- in sfarsit- sa inteleg unde repet greselile esentiale.

Ma plimbam weekendul acesta cu sora mea pe centru si am realizat, dintr-o data, ca cel datorita caruia ma simteam eu extrem de nedreptatita mi-a facut, de fapt, o mare favoare. Revelatia am avut-o datorita unei poezii de-a lui Radu Stanca- daca o gasesc o postez. Na, acum nu am intentia sa va povestesc ultimii ani din viata mea, nu e cazul, ideea ar fi ca eu am crezut mereu ca mi se pun piedici in cam tot ce fac. Daca a fost asa sau nu, nici nu mai conteaza. Conteaza doar ca, dintr-o data, mi-am dat seama ca datorita acestor ani si acestor piedici am ajuns eu sa stau atat de ferm pe cele doua picioare, sa stiu sa aleg ce vreau si ce nu vreau, sa fiu impacata cu alegerile pe care le fac si mai ales sa inteleg ca lumea aceasta nu-i decat un pod, noi trecem peste el dar nu trebuie sa ne cladim intreaga existenta pe el. Cu alte cuvinte, sa am un oarecare disceranamant si sa simt ca parca incep sa ma trezesc si ca iluminarea e 'tara noastra natala", cum zicea Fericitul Augustin. Si deodata am constientizat importanta acestui om in viata mea. Datorita lui am aflat cine sunt, cat pot indura, datorita lui am aflat ca egoul poate fi imblanzit si educat- pentru ca altfel riscam sa ne pierdem mintile din cauza lui, datorita lui am invatat sa ma bucur pentru putinul pe care il primesc. Si dintr-o data, am simtit ca omul acela nu e, neaparat, dusmanul meu. Si atunci m-a cuprins un fel de induiosare, pentru ca am inteles cate ganduri inconstiente si mai putin pozitive i-am trimis eu acestui om. Si mi-am dat seama ca nu ar fi trebuit sa fac asta, dar atata m-a dus pe mine capul ori de cate ori el le spunea regizorilor : ea, NU!

Povestea ar fi mai lunga, dar concluzia e una mai scurta. A doua zi, dupa ce am realizat si am constientizat eu aceasta greseala- inconstienta de altfel- am primit un telefon: eram anuntata ca omul acesta ar fi zis: ea! Si imi venea sincer sa ma pup si sa-mi zis: 'nu ai capul patrat, Bula!'

Cu alte cuvinte, omul care a zis ani de zile : ea, nu! a zis, a doua zi dupa ce am constientizat eu ca am gresit fata de el: pai sa fie ea! Si atunci mi-am amintit de filmuletul asta, pe care l-am vazut tot weekendul asta si mi-am dat seama, a mia oara, ca ni se ofera mereu sansa schimbarii, ramane doar sa acceptam, in cele din urma, ca aceasta schimbare pleaca mereu si mereu de la noi insine! Cu alte cuvinte: "Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume."

'Iisus a spus:
Daca cei care va indruma va spun:
"Iata, Imparatia este in cer"
atunci pasarile va vor intrece.
Daca ei va spun ca este in mare,
atunci pestii va vor intrece.
Dar imparatia este inlauntrul vostru
si in afara voastra.
Cand va veti cunoaste
atunci veti fi cunoascuti
si veti sti ca voi sunteti
fiii Tatalui cel Viu
Dar daca nu ajungeti sa va cunoasteti,
atunci sunteti in nerodire
si sunteti chiar nerodirea." Evanghelia dupa Toma

she said...

PHOTO: vi.sualize.us

Noapte Extatica

"Adânc subt batrânele
verzile zodii -
se trag zăvoarele,
se-nchid fântânile.

Aşeaza-ţi în cruce
gândul şi mânile.
Stele curgând
ne spală tarânile."

Lucian Blaga

Povestea Lantului celor 12 Piramide

Thoth, scribul zeilor egipteni, a lăsat în urmă mai multe texte sacre, printre care şi...

Povestea lanţului celor 12 piramide

Există un ansamblu de piramide care, deşi sunt amplasate strategic în diferite locuri de pe Pământ, acţionează ca un tot, completându-se reciproc, pentru binele sufletelor ce le vizitează în căutarea înţelepciunii, a răspunsurilor şi a vindecării. Începând cu acest număr vom avea şase episoade, ce ne vor dezvălui secrete bine păstrate pentru mii de ani.

Hermes, deţinătorul cheilor înţelepciunii

Cel care a consemnat aceste informaţii într-un manuscris şi a închis în el cheile înţelepciunii este Thoth sau Hermes, stăpân al celei de-a douăsprezecea piramide. „Scriitorul acestor pagini sunt eu, Thoth Scribul, care se mişcă prin mai multe realităţi ca profesor. Sunt legat de Marea Piramidă ca forţă creaţională şi am venit aici prin Porţile celor 12 Piramide. Mulţi îşi vor aminti vorbele mele şi le vor regăsi în texte, pergamente, tăbliţe, învăţături sau în amintiri codate în memoria genetică, pentru a fi găsite apoi la finele ciclului.

Mi-am încredinţat învăţăturile originale celor care au fost preoţii şi preotesele mele. Ei se vor încarna ca profesori şi vindecători în ale vieţii. Aceste scrieri vor fi găsite la finele ciclului ce transcende timpul şi spaţiul. Şi ei îşi vor aminti. Iar eu îi voi ajuta şi îi voi ghida. Dacă aţi ajuns în acest loc, aţi descoperit templul care vă va duce la Cele 12 Piramide ale Luminii. Sunt aici ca să vă spun o poveste cu 12 piramide ce au trecut prin ceea ce se numeşte «golul negru» pentru a intra în această lume fizică şi pentru a crea realitatea fizică în care sufletele pot experimenta”. Fiecare piramidă este unică în formă şi scop

„La vremea scrierilor mele, aceste 12 piramide au stat pe suprafaţa Pământului, amplasate potrivit unei scheme.

Fiecare piramidă este unică în frecvenţă şi scop. În fiecare dintre cele 12 piramide se află trei entităţi ce formează împreună 36 de forţe creaţionale, ce folosesc energia luminii şi tonurile cristalelor, coborând asupra vietăţilor Pământului în diverse forme. Când cele 36 de forţe sunt complete, ele părăsesc suprafaţa planetei prin piramide şi rămân în afara planetei fizice unde au creat o reţea, un sistem de grile, o matrice ce leagă toate lucrurile de pe planetă şi din afara ei. La acel moment, eu, Thoth, eram un scrib şi profesor în matrice, am venit pe această planetă şi am scris această carte pentru ca voi să o găsiţi la acest moment. În această carte se află cheile. O mare piramidă a fost construită după desenele mele pe suprafaţa planetei, copie a celei care se află mai sus şi va duce la ea. Şi eu am venit prin această piramidă de multe ori, în multe forme, pentru a ghida şi a învăţa sufletele care au venit în acest loc.”

preluat de pe: www.taifasuri.ro

Casa pentru Elfi

Mi-am gasit familia si casutele preferate... yaaamiii!!!

Pfua, ce zi frumoasa a fost astazi. Am fost in Paltinis si era o ceata alba de nu vedeai la jumatate de metru si ma intrebam daca oare am ajuns deja in Rai? Sau poate ca il gasim uneori si pe aici?! :)

36

yeai... creierul meu are 36 de ani... destul de bine :)))

AFLA CARE ITI ESTE VARSTA CREIERULUI AICI.

P.S. nu-l faceti a doua oara, ca va iese dublu ca numar si nici chiar asa batran nu e bine :))

Mesajele ascunse din Vise

preluat de pe: www. explorareaviselor.ro

Mesajele ascunse din vise, la Crime Time Live Show! pe www.crimetime.ro

Acasa mea e...

Iar am visat Acasa... Hmmm, ma sperie putin, ce poate sa insemne asta? Ori de cate ori visez Acasa, ma trezesc din somn foarte greu, parca m-as rupe fortat dint-un loc din care nu mai vreau nicicum sa plec. E foarte ciudat, imi ia cateva minute bune sa ma prind dimineata, la trezire, unde sunt, cine sunt si ce-i cu mine... Si interesant a fost ca locul era, din nou, unul mai necivilizat, ca sa spun asa :) Si se pare ca in viata asta, aici, pe pamant au existat cateva momente (putine) care m-au trimis cu gandul acolo, Acasa. Cel putin, asa interpretez eu suprapunea sentimentului din vis cu imaginile din copilarie, cand calatoream cu bubuaka in Bihor si cand am vazut eu, intr-o zi torida de vara, cum sclipeste un rau in bataia soarelui. Si in parau erau niste copii care se scaldau si radeau si sareau in apa si asa o bucurie a fost, ca m-am oprit pe pod si nu am mai vrut sa plec si buni ma tot tragea de mana, ca aveam drum lung de facut pana la celalata sora a ei si afara era foarte cald si sa nu ne prinda orele cele toride. Asa de tare m-a marcat acea sclipirea a apei si bucuria copiilor de la sat, ca pana in ziua de azi mi se mai intampla sa visez momentul acela si sa-mi reamintesc sentimentul pe care l-am trait atunci si pe care de abia acum, la varsta aceasta pot intelege la ce se referea. Si cred ca de asta inteleg de ce Blaga spunea ca "vesnicia s-a nascut la sat". Si apoi, tot in vis, si plecarea, departarea de tara insemna, paradoxal, tot Acasa, pentru ca s-au suprapus apoi peste acest sentiment imagini de cand eram in Richmond. Adica, Akasa a fost si in tara si in afara ei, cu alte cuvinte. Adica, o port in mine si e mereu acolo, oriunde as fi, pentru ca Acasa nu e nici tara in care traim, nici alta tara. Stiu, stiu ce e acasa, adica, stiu de la Nini, acuma inteleg :))) Pfua, ce le mai intuia si Nini cel Stanesc... Si un alt element de care imi mai amintesc din vis: acolo m-am intalnit cu foarte multi oameni, ii cunoasteam pe toti ca si cand ar fi din familia mea, unii mai in varsta, altii mai tineri, copii si ne-am luat in brate si plangeam de fericire si ei imi spuneau: 'bine ai revenit acasa!' Si fratele meu m-a intrebat unde e aparatul de fotografiat, sa facem niste poze, sa avem dovezi pe unde am umblat si eu atunci am realizat ca nu am la mine nici un aparat de fotografiat si ca l-am uitat acasa. Si fratele meu a fost putin dezamagit si suparat, pentru ca el vroia, cand ne intoarcem, sa le aratam si sa le dovedim celorlalti ca am fost acolo :). Dar eu nu avem nici o problema... atata ca m-am trezit greu, foarte greu si toata ziua am avut impresia ca port un trup de fier dupa mine si... da, in continuare, dupa un astfel de vis, gravitatia ma chinuie, pur si simplu. Si sa-i dea Doamne Doamne sanatate celui care a inventat cafeaua, pentru ca dupa o canita si o rememorare a visului, am inceput usor sa ma trezesc si aici, in planul acesta material. Na, am fost Acasa azi-noapte si e foarte posibil sa fi fost si voi, acolo, cu mine :) Noapte buna! Si am vrut sa va povestesc toate astea pentru ca eu as vrea sa le aud povestite de altii. Adica, a fost frumos. Si am primit deja un raspuns frumos, nu poate fi o coincindenta:



preluat de la Dr. Teodor Vasile

A, si daca vreti sa auziti care muzica imi pare mie a veni de Acasa: (de la minutul 5:15)

http://www.youtube.com/watch?v=xpT5MrD44wM

"Acasa mea e într-un cuvânt
gândit de altul.
Acasa mea
e într-un sărut
pe care l-am gândit
în alţi doi adolescenţi.
Acasa mea este înlăuntrul
săgeţii trase înspre zeu de geţi.
Acasa mea e gândul ce-l gândeşti
spre mine.
Acasa mea
e numele ce-l am
şi mi-l rosteşti.
Acasa mea e un cuvânt,
un prieten şi o curvă.

Fugind din timpul care trece,
ah, timp, bordel al vieţii mele!"

Nichita Stanescu

ingaduinta

Photo: vi.sualize.us

si deodata am simtit o bucurie-

ca si cand m-ar cerceta

o raza sfintita din cerul azuriu

al printului Bolkonsky

inexplicabil acest sentiment

pe o vreme cenusie ca asta

si atunci m-am gandit

ca poate albastrul acela de care vorbea Tolstoi

il regasesc doar in mine

in mine salvarea

si desperarea

dorul de acasa

si Acasa

in mine calaul

si salvatorul

eroul

si vrajitorul

acelasi trup

proband capete diferite

ca si cand ar depinde doar de mine

si de unghiul din care privesc

credeam ca exista o culme a insolentei-

aceea de a astepta respect, veneratie

acolo unde provoci suferinta si descurajare

cu buna stiinta

acum nu mai cred in asta

nu exista culmi ale unui sentiment

exista doar o pajiste verde

unde ne este permis, din cand in cand, sa ne odihnim

in bratele celor care au regasit -

proband suspine, chinuri, suferinti si lacrimi-

Iubirea

nesfarsita Iubire

CLASSIC FM- 100.9 LONDON

PHOTO: vi.sualize.us

CLASSIC fM 100.9 LONDON- AICI.

"Muzica este o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu şi desfătarea permisă sufletului." Johann Sebastian Bach

"Muzica este vocea armonioasă a creaţiei, un ecou al lumii invizibile." Giuseppe Mazzini

"Muzica este o lege morala. Ea da suflet universului, aripi gandirii, avant inchipuirii, farmec tineretii, viata si veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenta ordinii, inaltand sufletul catre tot ce este mai bun, drept si frumos." Platon

"Cum sa-ti explic ce este muzica, daca nu-ti este de-ajuns ca o auzi, daca nu esti pregatit sa te lasi coplesit de ea?" Antoine de Saint-Exupery

"Cei vechi au avut muzica prin care se cladeau de la sine zidurile Tebei, modernii au nascocit-o pe aceea care ar fi in stare sa darame piramidele." Nicolae Iorga

"Vraja muzicii izbuteste adesea sa faca din rau bine." W. Shakespeare

"Muzica este mediatorul intre viata spirituala si cea trupeasca." Ludwig van Beethoven

"Muzica este timp sonor." Emil Cioran

Si, pentru ca este innorat mai peste tot in tara, cred avem nevoie in aceasta duminica de putin Bach, sa ne lumineze sufletele... cred ca inteleg, in sfarsit, de ce Sarbatoarea Invierii Domnului trebuie sa vina musai dupa o iarna grea, in care s-au 'descompus' - sau mai bine spus- transformat- toate.

cainta

but it's true I'm still blue

Am visat noaptea trecuta doua dintre persoanele care au luat ultimul casting. Adica, am aflat in vis ca cele doua persoane au luat castingul si astazi mi s-a confirmat. :) Bineinteles, nu este prima data cand mi se confirma! Doar ca am mai visat ceva, dar se pare ca acest raspuns il vom afla doar la sfarsitul primaverii. Si, probabil, tot atunci voi hotari si eu daca mai continui sau nu pe acest drum... si gata! Probabil ca foarte curand am sa-mi iau lumea in cap si am sa las in urma TOTUL, pentru ca daca nu fac astfel nu mai inteleg chiar nimic si imi pierd si mintile! Si, cum spunea dragul de Cehov: 'mai bine sa mori, decat sa traiesti fara de minte!' Noapte buna, dragii mei cei mai dragi! A, si inca ceva: sa te-auza Bunul Dumnezeu, draga Oreste: "Sfintii inchisorilor s-au trezit si ii vor tulbura cu aripile lor, atat de albe, pe toti intunecatii astia tristi care ne paraziteaza viata!"

ce au in comun samanii din Tuva si DSM V

articol preluat de pe: info-sanatate. ro

Ovidiu Brazdău este psiholog, lector universitar la Facultatea de Psihologie a Universitatii Ecologice din Bucuresti.

Da, manualul de diagnostic pshiatric DSM V se pregăteşte de apariţie în mai 2013. Dr. David Lukoff, preşedintele Asociaţiei Americane de Psihologie Transpersonală, modest cum îl ştiu din 2003, nu pare deloc mândru că acum spiritualitatea va avea în DSM nu numai o categorie, ci o sumedenie de categorii!

Suntem la Moscova, eu şi colega mea psihoterapeut Gina Gheoca, la a 17-a Conferinţă Transpersonală Internaţională. Stăm la terasă împreună cu dr. Lukoff, în timp ce în sala mare de conferinţe vorbeşte celebrul Pilot Baba, despre yoga himalayană. Dacă la DSM IV David Lukoff a făcut eforturi susţinute să convingă comisiile DSM să nu mai considere experienţele mistice ca fiind crize de schizofrenie, acum situaţia s-a schimbat.

Dr. Lukoff a fost invitat să dezvolte şi alte categorii de diagnostic pentru a include experienţele spirituale. Se pare că vom avea un DSM V spiritual!

în SUA e ceva normal, pentru că, ne spune Dr. Lukoff, deja de ani buni a fost invitat de statul californian să se ocupe de problemele legate de spiritualitate în cadrul direcţiei de asistenţă socială! Astfel că, Nikolay Oorzhak, celebul şaman din Tuva - Mongolia, prezent şi el la Conferinţa din Moscova, va intra din 2013 în rând cu psihiatrii şi asistenţii sociali din America, pentru că, din 2013, tehnicile şamanice vor fi luate în considerare ca metode corecte de tratament şi dezvoltare personală.

Lumea se schimbă... încet, dar sigur... învârtită mai repede şi de iPad-ul lui David Lukoff. Ceea ce orientalii ştiu de mii de ani, va ajunge în curând în mainstream-ul ştiinţei.

Cred că Stanislav Grof simte asta din plin. La Moscova
ne-a povestit că acum ceva ani buni, Abraham Maslow îi spunea, după ce abia crease psihologia umanistă, că e nevoie de o nouă psihologie. Grof a venit cu termenul „transpersonal“ şi aşa i-a rămas numele: psihologie transpersonală.

Evitată o perioadă, acum intră încet în mainstream, mai ales datorită cercetărilor privind stările de conştienţă. Şi când te gândeşti că cel mai bun tratat de psihologie al stărilor de conştienţă a fost scris de Patanjali, acum 2.000 de ani. Fără surle şi trâmbiţe, din 2013, Yoga Sutra îşi face intrarea în DSM!

With Honors- Magna Cum Laude

"You know why you hate me so much? Cause I look the way you feel."

tigrul pazeste poienita?!?

M-am gandit foarte serios zilele trecute daca ma aflu pe un drum gresit.
Am luat mesajele domnului 'anonim' foarte in serios, pentru ca nu cred in intamplare, prin urmare, am eu ceva de invatat de acolo. M-am analizat bine si mi-am dat seama ca si eu imi judec fratii, mai mult decat mi-ar placea sa recunosc; si eu cred, uneori, ca tinandu-mi drumul cat de cat drept, merg impotriva valului (asta e, deja, mandrie, hmmm, parca cunosc de undeva pacatul asta!) sau, ca in bancul ala: cred ca sunt singura care merge pe sens invers. Si de multe ori mi-am dispretuit fratii (mai mult in gand, pentru ca egoul meu s-a smecherit si incearca sa ma pacaleasca, camuflandu-se din ce in ce mai bine si mai subtil). Prin urmare, de cateva zile incerc sa-mi dezvelesc fiecare gand, cu grija si cu toleranta, pentru ca numai in felul acesta pot corecta ce este gresit, acceptandu-mi in felul acesta si partile mai putin frumoase, tolerante, luminoase.

Si da, avea dreptate Einstein: intunericul nu exista, el este doar absenta Luminii (Iubirii). Iar aceste ganduri intunecate mi le imaginez in ultimul timp ca pe o eclipsa: trec usor peste inima noastra- pentru ca asa alegem noi- iar Iubirea- care ne respecta libertatea, se stinge incet, pana cand simtim o tristete adanca tot mai greu de suportat si o deznadejde care ne acopera fiinta.

Azi noapte am avut un vis... am visat iar 'locul acela' pe care il visez de multe ori, in clipe binecuvantate. E un loc care ma face sa ma simt ca in vremea copilariei mele, e un loc unde frumosul si pacea se impletesc atat de puternic, incat dimineata, cand ma trezesc, am senzatia ca am fost Acasa. Eram cu o prietena draga mie, mi-e si ea ca o sora si am vazut 'poienita' in departare: plina de verdeata, de un verde proapsat si de lumini imbietoare. Si, indreptandu-ne spre locul acela, nu stiu de ce am intrebat-o pe prietena mea: crezi ca sunt tigrii acolo? Si ea mi-a raspuns: probabil, pentru ca este un loc foarte frumos!

Totusi, in ciudata acestui 'avertisment' am hotarat ca merita sa riscam pentru a gusta din pacea acelui loc neasemuit de curat si frumos, de poveste. Nici nu am facut noi prea multi pasi, si surpiza: un tigru in fata noastra, agresiv si dornic de niscai carnita proaspata :) Ne-am speriat foarte tare. Am luat-o la fuga printre copaci si am ajuns intr-un loc in care se afla o cladire parasita: drept urmare, toate usile aveau lacat, nu am putut intra sa ne baricadam. Tigrul se apropia foarte incet de noi, pandindu-ne fiecare miscare. Era o tensiune atat de mare in aer, incat am avut senzatia de lesin. Si atunci mi-am amintit din nou: hai sa ne rugam! i-am spus prietenei mele, sunt sigura ca rugaciunea ne va salva! Si am inceput sa spunem amandoua Rugaciunea Inimii si deodata am luat-o la fuga, ghidate cumva de un sentiment de nedescris, am fugit dupa coltul cladirii si acolo, o doamna tocmai ne deschisese usa si ne-a lasat inauntru. Astefel, am scapat de tigru, dar mai mult nu imi amintesc.

De ce am vrut sa va povestesc acest vis? Ma gandesc ca daca drumul meu ar fi fost unul atat de gresit, nu mi-as fi amintit iar in vis de rugaciune! Mi se intampla de multe ori sa visez ca sunt atacata, si de multe ori, in vis, stiu ca rugaciunea ma poate salva! Oare as face asta daca drumul meu ar fi unul atat de ratacit? Sa nu ma intelegeti gresit, am slabiciunile mele, sunt constienta de ele, dar se poate sa fiu pe un drum atat de gresit crezand in vise si in alte treburi din acestea?

Ma gandeam la vise, la reiki, la extraterestrii si la toate astea... si da, cred ca reiki face bine, cred ca extraterestrii exista, dar asta nu inseamna ca ma inchin Flacarii Violete sau Alienului 13. Si mierea de albine face bine, o recomand, mai ales cu scortisoara, dar asta nu inseamna ca ma rog in fiecare dimineata si seara borcanului cu miere. (Doamne iarta-ma!)

Na, am scris toate astea pentru ca eu cred ca avem de invatat din toate, chiar si de la cei care ne spun lucruri mai putin placute. Dar de amendat raul eu cred ca, pe acest pamant, doar Sfintii Parinti pot sa o faca, pentru ca ei au discernamant duhovnicesc si stiu cu adevarat ce este bine si ce este rau. Pe cand noi, pacatosii, mai bine ne rugam pentru pacatele proprii si mai bine spunem o rugaciune daca consideram ca cineva rataceste, decat sa luam piatra in mana si sa aruncam cuvinte grele asupra celui pe care noi il consideram 'ratacit'.. Daca aveti alte pareri, le astept cu inima deschisa! Cu inima deschisa, dar fara a cadea in capcana de care tocmai vorbeam: acela de da cu pietre in ceilalti!

Oricum, eu cred ca daca visez poienita, ea trebuie ca e in mine! Si daca visez tigrul, de buna seama ca si el e tot acolo. Si tigrul nu ma lasa sa ajung la poienita unde e pace si armonie, da? Si vrea sa ma manance... yami! Dar eu imi amintesc in vis de Cel care care a invins moartea, drept urmare, poate invinge orice. Deci, dragii mei, ne intoarcem la Evangelia dupa Toma care zice:

"Iisus a spus:
Ferice de leul pe care il va manca omul
si leul va deveni om.
Si spurcat e omul pe care il va manca leul
si leul va deveni om." *

* Simbologia Leului e complexa. In gandirea gnostica, si mai tarziu in cea psihologica, Leul simbolizeaza egoul si fortele instinctului: dominatia, orgoliul. Cand le stapanesti si le asimiezi, pulsiunile leonice se socializeaza, devin o forta pozitiva: dreptate, intelepciune, protectie. Tigrul, este alaturi de leul cel mai puternic "carnivor", si, de asemenea, "regal".

50 de bani

Venind spre casa am intalnit un cersetor, dar unul veritabil, parca era Mos Craciun deghizat in cersetor. I-am zambit si atunci s-a apropiat si mi-a cerut 50 de bani. Am scotocit prin buzunare si am gasit 30 de bani. In timp ce ii intindeam mana, ma intrebam daca nu ar trebui sa-mi dau genta jos din spate, sa scot portmoneul si sa-i dau omului mai mult. Dar nu am avut timp sa gandesc prea mult, ca el m-a intrabat din nou: 'nu ai 50? Vreau sa-mi cumpar un covrig!' Asa ca, mi-am dat jos geanta din spate, am scos portmoneul si i-am intins 50 de bani, gandind apoi ca ar trebui sa-i dau ceva mai mult. Si pe cand ma pregateam sa caut in partea unde sunt bancnotele (nu maruntii) omul zice: 'multumesc! pai sa-ti dai cei 30 de bani inapoi, atunci!'

Nu i-am luat, bineinteles... dar mergand asa pe strada, dintr-o data am realizat ca sunt printre oameni un om binecuvantat. Atat!

un gand catre micul meu print

Ma gandeam in urma cu doua minute cum ca un singur adult imi aminteste mie de Micul Print. :) Ma gandesc adesea la asta! Uneori ii pot auzi rasul curat, de dincolo de ocean... atat de limpede si de clar! Cu parul lui de aur, cu tonul copilariei in glas, cu intelepciunea simplitatii si a sinceritatii in priviri si in zambet! Si nici nu m-am gandit eu bine la accentul lui care mi-e atat de drag si la felul in care imi pronunta numele, ca fix in clipa aia dau click si... SURPIZA!!! :)))))

Little Prince (english translation)

On my planet, which is just a little larger than me,
There are only three volcanoes and grass and nothing more.
I watch the sunset forty-three times a day.
Please draw me a lamb it will be like a brother to me.

My planet lacks even toads
But has a plenty of baobab seeds.
If a baobab grows here, Ill die of melancholy,
And my planet will be torn to pieces by the baobab roots.

There is a fantastically beautiful flower on my planet,
It has thorns, but they are not a barrier for power,
And my brother-lamb will eat it, having understood nothing.
Please draw an armor for my flower.

Im a little prince.
Im so lonely
In the sea of passions,
In the world of anxiety.
I have seen many planets already,
But none of them turned out to be better than mine.

I have got tired of my planet and decided to flow away
Together with migratory birds
In order to see the world.
I was flying above the Earth, rising higher and higher.
I was shouting to them, but nobody heard me.

The surrounding world is full of thriving lie, vanity, and vices,
And everybody has a fixed time for life.
My fairy flower turned out to be an ordinary rose,
And the lines of my wonderful verses were just a prose.

Im a little prince.
Im so lonely
In the sea of passions,
In the world of anxiety.
I have seen many planets already,
But none of them turned out to be better than mine.

putinul pe care sa-l facem

PHOTO: vi.sualize.us

A batut o data, de doua ori, de trei ori. Nu i s-a raspuns.

Acul ceasului a inceput sa se roteasca deodata invers. Nu mai intelegea nimic: luptase si se razboise cu toata lumea pentru binele acestei planete. Iar acum, dincolo de ziduri, intr-o deplina libertate, ii putea zari pe toti ceilalti- izbaviti, usori, aproape desprinsi de la pamant. Simti un fior cunoscut pe sira spinarii- semana cu junghiul ce i se nastea in suflet ori de cate ori se razboise cu cei rataciti pe drum. Dar nu ascultase niciodata de aceste senzatii, pentru ca ele veneau, mai mult ca sigur, de la necuratul care incerca sa-l incurce in marea menire pentru care venise. Si acum, din nou, acest sentiment; umed, lipicios- ca si cand ai scrijeli cu un turture de gheata cusaturile uzate ale unui trup uscat si ursuz. De parca sufletul le-ar fi stiut pe toate si incerca, intr-un anume fel, sa-i dezlege o straveche greseala.

De dincolo de zidul de opal se puteau auzi rasetele bucuriei. Atunci se hotari sa arunce, prin gaura cheii o scurta privire. Si deodata, stand asa, in genunchi, mic, necajit, si privindu-i pe toti cei pe care ii urase si care se aflau deja pe Taramul Bucuriei- ii descoperi schimbati, altfel: frumosi, mareti si nobili, ca si cand un soi de lumina le-ar fi neutralizat ratacirea. Surprins, le ceru iertare in gand, cu ochii inrositi de lacrimi si sufletul infierat de povara caintei. Exact in acea clipa, auzi o voce, ca prin vis, indemnandu-l: intra!

Si zidul de opal se prefacu in fum, ingaduind Maretului Soare sa-l topeasca si sa-l invinga!

Drumul pe care nu l-am urmat

PHOTO: vi.sualize.us

Se departau in codru doua drumuri,

Si trist ca nu pot merge pe-amandoua

Si ca sunt doar un singur calator

Oprii si lung eu ma uitam la unul

Care cotea departe prin padure.

Pornii pe celalalt, frumos si el,

avand ceva ciudat, imbietor,

cu iarba lui, si dornic sa ma poarte;

Desi, atunci in zori ele-aratau

La fel aproape si zaceau sub frunze

Pe care nici un pas nu le-nnegrise.

O, mai privi nostalgic catre primul

Si-mi promisei c-o sa-l strabat candva...

Dar eu stiam ca drumurile-s multe

Si nu ma mai intorc din calea mea.

Le-oi povesti cu un suspin acestea

De-acum incolo secole intregi:

Se departau in codru doua drumuri;

Eu l-am ales pe cel mai neumblat-

Si iata, asta toate le-a schimbat.

Robert Frost

acum, tac

PHOTO: vi.sualize.us

"Adevàrata tàcere nu este aceea cînd se întrerupe muzica sau cînd se rupe în douà zgomotul. Adevàrata tàcere este numai acea tàcere cînd ti se întîmplà, dacà ti se întîmplà, sà asculti sufletul tàu îndràgostit de altcineva decît de tine însuti. Ce màretie ! Ce justificare a dreptului de a exista ! Acum, tac." Nichita Stanescu

in praise of dreams

PHOTO: vi.sualise.us

A, da, stiam ca am uitat ceva: Noapte buna si vise frumoase! :)

Noapte buna, Bluemoon, Noapte buna, Suzana, Noapte buna, Kati, Noapte buna, So2, Noapte buna, D'arc, Noapte buna, Bogdan, Noapte buna, Radu, Noapte buna, Pitic, Noapte buna, Unicorn, Noapte buna, Dorulet, Noapte buna, Oreste, Noapte buna, Paracelsus, Noapte buna, Yemaya, noapte buna si vise frumoase tuturor!

Si Buna Dimineata!!!!!! :)

aplauze si cehov

In primul rand, aplauze pentru Chiron!!! Astazi, la orele 22 intra in Pesti! Nu sunt eu mare astrolog, dar cu Lilith in Pesti, va prindeti si voi ce poate sa insemne Chiron in domiciliu si in exaltare! Daca nu, o sa simtiti :)))



Si pentru ca fix de astazi ma bantuie Cehov si nuvele lui (de care am sa va tot reamintesc in perioada asta):

"Am privit-o demonic. Ea mi-a intalnit privirea si si-a pierdut mintile. Am injunghiat-o. Mai bine sa mori decat sa traiesti fara minte." (O mie si una de patimi)

intrebare

Oare de ce planeta Micului Print este asa de mica? Si, daca planeta lui e asa de mica, de ce este el atat de intelept? "Copiii se cuvine sa fie foarte ingaduitori cu oamenii mari." :)

Iar pentru sora Bluemoon, cu dedicatie, urmatorul pasaj:

"Nu trebuia sa-mi pun mintea cu ea- mi-a marturisit el intr-o zi. Nu trebuie sa-ti pui niciodata mintea cu florile. Trebuie doar sa le privesti si sa le mirosi. Floarea mea inmiresma planeta, insa eu n-am stiut sa ma bucur de lucrul acesta. Povestea aceea cu ghearele, care m-a necajit atat de mult, trebuia sa ma induioseze..."

Before the Rain

Un film cu adevarat sfasietor, din 1995, al regizorului macedonian Milche Manchevski. Il gasiti cu subtitrare in engleza, in 11 parti, pe YouTube, AICI. Dupa vizionarea unui astfel de film nu-ti mai gasesti nici un fel de cuvinte. Speri doar ca o anume imagine a Celui de-al patrulea Calaret Apocaliptic sa nu-ti tulbure rugaciunea.

secretul

un semestru bun

PHOTO: vi.sualize.us

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

„Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…” Profesorul face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare
„Esti crestin, nu-i asa, fiule?”
„Da, dle, spune studentul”
„Deci crezi in Dumnezeu?”
„Cu siguranta”
„Dumnezeu e bun?”
„Desigur, Dumnezeu e bun.”
„E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?”
„Da”
„Tu esti bun sau rau?”
„Biblia spune ca sunt rau.”
Profesorul ateu zambeste superior:
„Aha! Biblia!” Se gandeste putin. „Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?”
„Da, dle. As incerca.”
„Deci esti bun.”
„N-as spune asta.”
„Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, poate dar nu vrea…”
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
„El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e considerat bun? Poti raspunde la asta?”
Studentul tace.
„Nu poti raspunde, nu-i asa? Hai sa o luam de la capat, tinere.. Dumnezeu e bun?”
„Pai…, da”, spune studentul
„Satana e bun?”
Studentul nu ezita la aceasta intrebare
„Nu”
„De unde vine Satana?”
Studentul ezita.
„De la Dumnezeu.”
„Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?”
„Da, dle.”
„Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?”
„Da”
„Deci cine a creat raul? Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.”
Din nou, studentul nu raspunde.
„Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?”
Studentul se foieste jenat.
„Da”
„Deci, cine le-a creat?”
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
„Cine le-a creat?”
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
„Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Isus Cristos, fiule?”
Vocea studentului ii tradeaza nervozitatea.
„Da, dle profesor, cred.”
Batranul se opreste din marsaluit.
„Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?”
„Nu, dle. Nu L-am vazut.”
„Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?”
„Nu, dle, nu l-am auzit.”
„L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?”
„Nu, dle, ma tem ca nu.”
„Si totusi crezi in el?”
„Da.”
„Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?”
„Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.”
„Da, credinta”, repeta profesorul.
„Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.”
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
„Dle profesor, exista caldura?”
„Da”
„Si exista frig?”
„Da, fiule, exista si frig.”
„Nu, dle, nu exista.”
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.
„Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 237,15 grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -237,15 grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati de masura a energiei, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.”
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
„Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?”
„Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?”
„Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?”
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Gandi: „Acesta va fi un semestru bun”.
„Ce vrei sa demonstrezi, tinere?”
„Dle profesor, vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.”
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
„Gresite? Poti explica in ce fel?”
„Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul, sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce se poate masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?”
„Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.”
„Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?”
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. „Un semestru foarte bun, intr-adevar”.
„Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. le predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?”
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge..
„Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.”
Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
„E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor?”
Clasa izbucneste in ras.
„E cineva care a auzit creierul domnului profesor, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?”
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
„Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…”
„Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?”
De data aceasta nesigur, profesorul raspunde:
„Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.”
La asta, studentul a replicat:
„Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E, ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu
Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.”

PS: Studentul se numea ALBERT EINSTEIN...