 |
| Lui M., care mi-a dat ochi |
a venit toamna-
gandurile s-au imbracat in fiinte
unele si-au cumparat paltoane lungi si negre
altele si-au cumparat bastoane gri, de metal.
si-mi amintesc acum de vara lui douamiipaispe'
si de acel moment in care am rostit
ce ar fi trebuit sa tac.
te-ai speriat dintr-o data atat de tare
si cand ma gandesc: Doamne,
te-ai tinut atat de bine o vreme.
imi amintesc exact momentul
in care ti-ai aruncat, pe rand, pieile de sarpe:
-uite, asta e tabacita, nu mai vreau s-o port
asta e imbacsita de amintiri, asta are buzunarele goale.
asta e plina de al tristetilor impovarator rol.
asta-i o soapta care inca arde.
mi-ai ingaduit apoi sa te privesc asa, gol-
fara de masca, lipsit de dorinta,
fara de neastampar, fara de tulburare.
- multumesc! am spus
- si eu multumesc! ai raspuns.
ne priveam unul pe altul
printre oglinzile unui teatru mai mult decat inspaimantator
ai luat din rulota o carte-
ai inceput sa te joci apoi cu mana dreapta
in parul cel decolorat de soare
te-am vazut copil, dintr-o data
si din clipa aceea am inceput sa-mi reamintesc tot.
dar, vezi, reamintirea asta a devenit un pericol
pentru mai toate fiintele-ganduri din jurul inimii mele moarte-
n-am inteles niciodata de ce ne simtim atat de amenintati
in prezenta celor care isi dezvelesc, pret de o secunda-
chipul de soare.
n-am inteles de ce ne simtim atat de amenintati
in prezenta sufletelor curate, blande, copilaroase.
apoi am inceput sa-mi aud gandurile-fiinte
care mai de care mai agresive, mai revoltatoare:
- nu pleci nicaieri! spuneau ele.
- esti inchisa aici pe veci, ai sa te stingi aici, ai sa vezi!
- din labirintul acesta nu mai ai cum sa iesi!
apoi ai fugit si tu, intr-o noapte.
si asta numai pentru ca am indraznit sa-ti aud mai intai gandul
cum paseste, talharul, pe usa camerei mele-
totul ar trebui sa se petreaca la timp
nu mai devreme, nu mai tarziu
altfel riscam sa distorsionam cele mai de pret lamuriri.
dar uneori se-ntampla de se-mpletesc timpurile
se ridica cortina inainte de vreme
sau cine mai stie ce naiba se petrece
de intuim ce nici nu se-ntamplase inca.
intr-un tarziu te-ai aratat si tu-
pentru ca totul in viata mea trebuia sa se lege.
ce bine ar fi fost daca m-as fi bucurat si atat-
ce bine ar fi fost sa fi invatat sa tac, sa ascult-
insa traim vremuri in care unii dintre noi trebuie sa vorbim
stiind, in acelasi timp, ca pentru fiecare cuvant, vom fi pedepsiti,
si poate vom pierde.
nu puteam altfel, iti spun-
habar n-am, poate chiar exista un destin pentru fiecare din noi.
un destin scris cu mult inainte de a ne naste.
poate chiar cu mult inainte de a ne naste
universul stia bine mersi tot ce vom alege.
de buna seama asa E in lumile
cele fara de timp.
de dor de oameni vorbim-
de dor de iubiri pe care nu mai indraznim sa le traim-
de dor de intamplari vii, care sunt vesnic aici, printre muritorii de rand-
dar frica de iubire e atat de inradacinta in fiecare
incat alegem sa fugim, sa pierim, sa murim
care mai de care,
sau care pe care.
gandurile-fiinte au cazut in aceasta seara pe ganduri
si-au aprins o tigara, le-am auzit soptind-
pana pun la cale o alta capcana, mi-e ingaduit si mie
sa ma odihnesc putin.
noapte buna, suflete al meu.
deschide-ti o umbrela in aceasta noapte
si trimite lumii o amintire vie:
eram copil,
m-am asezat intr-un leagan-
briza marii imi dezvelea, prin rochita, glezna cea alba,
am alergat apoi, dintr-o data
sa-ti fur locul ce ducea catre marginea lumii.
nu mai tin minte daca te-ai bucurat sau te-ai enervat.
tot ce-mi amintesc e o imbratisare vaga,
am trecut granita, te-ai asezat in spatele meu
(stii, intotdeauna se mai gaseste cate un loc-
exista un loc, chiar exista un loc
pentru fiecare).
si dincolo, dincolo-
(as vrea sa-ti spun ca nu era nimic)-
insa urcandu-ma pe stranca si lasandu-ma sa cad in gol
am gasit si eu, scufundandu-ma in al sirenelor cor, tara cea aspra
a minunilor.
as vrea sa-ti spun ca dincolo nu e nimic-
suflete al meu
as vrea sa-ti spun
ce nu se poate spune.
noapte buna, oriunde ai fi.
sa dormi. sa visezi. sa dansezi. sa-ti fie tarana usoara.
deschide-ti umbrela si pune-ti lacat la ochi.
pentru ca mie-mi ploua zborul cu dor de nesomn. de viata. de iubire amara.
de inima arzanda. de rana necesara. de lectie.
sau, pur si simplu,
de zbor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu